Enciclopedia universală

Kogalniceanu, Mihail

Kogalniceanu, Mihail - (n. 6 septembrie 1817, Iasi - d. 20 iunie 1891, Paris) -om politic, istoric, publicist si scriitor. Astudiat la Luneville (liceul) si la Berlin (Dreptul) . I-a audiat pe Al. von Humboldt, G. Gauss, L. Ranke s.a. A fost profesor de istorie nationala la Academia Mihaileana, membru al Societatii Academice (1868) , presedinte al Academiei (1887-1890) , ministru si prim ministru. Ca istoric a fost adeptul metodei hegeliene. A tiparit in franceza si germana studii prin care milita pentru eliberarea tiganilor robi si a lasat oHistoire de la Valachie, de la Moldavie et des Valaques transdanubiennes, 1837, unde afirma constiinta unitatii nationale. A desfasurat o intensa activitate publicistica, preluand de la Gh. Asachi Alauta romaneasca si conducand Arhiva romaneasca (1840-1841; 1845, revista unde a tiparit pentru prima oara Letopisetele Tarii Moldovei si Cronicele Romaniei) , Dacia literara (1840) , Propasirea, Foaie stiintifica si literara (1844) , Steaua Dunarii (1855-1860) . S-a manifestat ca pasoptist, unionist, luptator pentru independenta. Ca scriitor a lasat proza memorialistica si de calatorie, ca si scrieri preromantice: Iluzii pierdute, Un intaiu amor, 1841; Trii zile din istoria Moldaviei, 1844 si satira sociala: Fiziologia provincialului la Iasi, 1844.