Litiaza
Litiaza - Boala caracterizata prin prezenta calculilor i(!tr-un organ sau in canalul sau excretor. Litiaza atinge mai ales vezicula sau caile biliare, rinichiul, caile urinare. Litiaza biliara sunt niste calculi care se formeaza in vezicula biliara (rezervor de bila sub ficat) si pot migra in caile excretorii biliare (canalele ce ies din vezicula si din ficat, care se reunesc pentru a forma canalul coledoc). Ereditatea, varsta inaintata, sarcinile multiple, obezitatea, diabetul, unele medicamente (pilula contraceptiva, hipolipemiantele) sunt factori care favorizeaza aparitia lor. Femeile sufera mult mai des de litiaza biliara decat barbatii. Cele mai multe litiaze biliare nu provoaca nici un simptom. Uneori ele dau dureri sub coaste in partea din dreapta sus a abdomenului. O litiaza biliara este descoperita adesea in cursul unui examen de rutina. Diagnosticul se pune pe baza ecografiei. Fara simptome, litiaza veziculei nu trebuie sa fie tratata deoarece tratamentele au efecte nedorite si nu si-au dovedit importanta. Dar calculii veziculei pot fi sursa unor complicatii ca o colecistita acuta (inflamatia veziculei), o colica hepatica (durere intensa prin blocarea unui calcul in canalul coledoc), o angiocolita (inflamatia grava a coledocului). In caz de durere si de colecistita, tratamentul este colecistectomia (ablatia veziculei); medicamentele si litotripsia dau rezultate limitate. Calculii din coledoc trebuie sa fie scosi prin chirurgie sau prin endoscopie (un tub de endoscopie este introdus prin gura si impins pana la orificiul canalului coledoc). Litiaza urinara sunt niste calculi ce se formeaza in rinichi si care pot migra in uretere si in vezica. Cand este gasita o cauza, este de cele mai multe ori vorba de un obstacol in curgerea urinii (malformatie, adenom de prostata) sau de o infectie urinara. In alte cazuri, este vorba de o dereglare metabolica a organismului, consecutiva unor excese alimentare (mai ales in calciu si in acid uric) sau prin boli hormonale (hiperparatiroidie, de exemplu). Se intampla ca unii calculi sa nu antreneze nici un simptom. Dar ei sunt adesea durerosi sau sursa a unor complicatii: colica nefretica (durere intensa prin blocarea unui calcul intr-o uretera), hematurie (sange in urina), infectie grava a rinichiului, insuficienta renala. Diagnosticarea lor este posibila multumita radiologiei (ecografie, urografie intravenoasa). Calculii mai mici de cinci milimetri se elimina spontan pe cai naturale. Calculii de acid uric prea mari sunt dizolvati de apele minerale sau de medicamente care fac urina alcalina (bazica). Pentru alti calculi, se dispune de mai multe metode: ablatia chirurgicala aproape ca nu mai este folosita; litotripsia extracorporala pulverizeaza calculii prin unde de soc produse de un aparat extern (asemanator unui aparat de radiologie), endoscopia (care utilizeaza un tub dotat cu un sistem optic, introdus prin uretra sau prin piele) permite reperarea calculului, indepartarea lui ca atare sau practicarea unei litotripsii. Tratamentul preventiv al recidivelor cuprinde tratamentul unei eventuale cauze. Trebuie sa se bea din abundenta, cu exceptia cazului de colica nefretica. Un regim alimentar care evita substantele prezente in calculii bolnavului (de exemplu, alimentele bogate in calciu in caz de litiaza calcica) trebuie sa fie urmat.
