Enciclopedia universală

Lovinescu, Eugen

Lovinescu, Eugen - (n. 31 octombrie 1881, Falticeni - d. 16 iulie 1943, Bucuresti) - critic si istoric literar. A absolvit Filologia clasica la Universitatea din Bucuresti si si-a luat doctoratul la Paris cu Emile Faguet si elenistul Gustave Fougeres. A fost profesor de latina la Liceul Matei Basarab din Bucuresti. A fondat revista si cenaclul Sburatorul (1919) , unde s-au afirmat Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Anton Holban (nepotul sau) , Vladimir Streinu, Ion Barbu, Tudor Vianu, Serban Cioculescu s.a. Maiorescian. A combatut samanatorismul si poporanismul, a sustinut modernismul. A dezvoltatteoria sincronismului si diferentierii culturale: Istoria civilizatiei romane moderne, 3 vol., 1924-1925, a pus accent pe autonomia esteticului si mutatia valorilor in functie de loc si timp: Critice, 10 vol., 1909-1929; Istoria literaturii romane contemporane, vol. I-IV, VI, 1926-1929. A mai scris monografii si romane, a tradus din latina si greaca, a alcatuit manuale scolare.