Enciclopedia universală

Macedonski, Alexandru

Macedonski, Alexandru - (n. 14 martie 1854, Bucuresti - d. 24 septembrie 1920Bucuresti) - poet. La 16 ani colinda singur Austria, Italia, Elvetia, in 1872 debuteaza cu volumul Prima verba. Tatal sau a fost ministrul de razboi al lui Cuza. Complexul sau genialoid, credinta ca descinde dintr-o familie aristocratica, de origine sarba, ii creaza un spirit de opozitie: antidinastic, antijunimist, antieminescian. A fost o vreme liberal, in 1880 a scos Literatorul, revista literara care a format in jurul ei un cenaclu. Aici a fost promovata poezia simbolista si au publicat Tudor Arghezi, Stefan Petica, Ion Pillat, George Bacovia, Adrian Maniu, Tudor Vianu s.a. Desi aparuta cu intreruperi, revista a fost expresia unui curent literar innoitor. Macedonski a incercat sa se impuna si in literatura franceza: Bronzes, 1897; Le Calvaire du feu (Calvarul focului) , 1906; Le Fou? (Nebun?) , teatru, 1913. A continuat sa publice versuri la Bucuresti: ciclul Noptilor si al Rondelurilor. A scris proza: Thalassa, articole teoretice despre poezie si numeroase pamflete. Desi n-a fost recunoscut de contemporani din cauza caracterului sau dificil, a ramas pentru posteritate drept unul dintre cei mai interesanti poeti, aflat la confluenta romantismului, parnasianismului si simbolismului.