Enciclopedia universală

Manolescu, Nicolae

Manolescu, Nicolae - (n. 27 noiembrie 1939, Ramnicu Valcea; nume la nastere: Nicolae Apolzan) - critic literar. Parintii arestati in 1952. A absolvit Filologia la Bucuresti.Profesor la Universitatea Bucuresti, director al Romaniei literare (din 1989) , membru al Academiei Romane, presedinte al Uniunii Scriitorilor (din 2005) . A scris cu regularitate, saptamanal, cronici literare (1962-1989) . A scris studii de critica si istorie literara: Nuvela romana contemporana, 1964; Literatura romana de azi, 1944-1964, 1965; Lecturi infidele, 1966; Metamorfozele poeziei, 1968; Contradictia lui Maiorescu, 1970, Premiul Uniunii Scriitorilor; Teme, 1971; Sadoveanu sau utopia cartii, 1976, Premiul UniiniiScriitorilor si Premiul Academiei; Arca luiNoe, 3 vol., 1980-1983; Despre poezie, 1987 si a inceput Istoria critica a literaturii romane, vol. I, Premiul Uniunii Scriitorilor, 1990; Metamorfozele poeziei, metamorfozele romanului, 1999. Antologia Poezia romana moderna de la George Bacovia la Emil Botta, 1962, care incerca sa reintroduca in circuitul valorilor o serie de poeti interbelici, a fost retrasa de cenzura si s-a relansat abia in 1989. Devenit politician dupa 1989, in Partidul Aliantei Civice, unit cu Partidul Liberal, a publicat Dreptul la normalitate, Discursul politic si realitatea, 1991; Cititul si scrisul, Premiul Uniunii Scriitorilor, 2002.