Enciclopedia universală

Manu, Emil

Manu, Emil - (n. 9 octombrie 1922, Isvoral, azi Tamna, Mehedinti: nume la nastere: Emil Cismarescu) istoric literar. A absolvit Literele si Dreptul la Bucuresti. Arestat in urma evenimentelor din Ungaria (1958- 1964) . Cercetator la Institutul de Istorie si Teorie Literara G. Calinescu din Bucuresti. Lucrari: poezie: Incunabule, 1969; Ceremonia faiantelor, 1971; Ora magnoliilor, 1975; Ultima corabie cu panza, 1976; Vesperalia, 1980; Ora reveriilor, 1989; proza: Mica eroica, 1970; Rozavanturilor, jurnal de calatorie, 1979; Povestile de la ora sapte, 1983; Spatiu etern, jurnal de calatorie, 1985; Infernurile noastre (jurnal de detentie) , 1995; Galaxia Eros, 1997; critica si istorie literara: Traian Demetrescu, monografie, 1955; Prolegomene argheziene, 1968; Reviste romanesti de poezie, 1972; Sinteze si antisinteze literare, 1975; Arghezi, contemporanul nostru, 1977; Eseu despre generatia razboiului, 1978; Ion Minulescu si constiinta simbolismului romanesc, 1981, teza de doctorat; Sensuri moderne si contemporane, 1982; Dimitrie Stelaru, monografie, 1984; Cafeneaua literara, 1997. Premiul special al juriului Uniunii Scriitorilor pentru intreaga activitate, 2000.