Enciclopedia universală

Maramures

Maramures - zona aflata in nord-vestul Romaniei si care constituie unul din leaganele de formare a poporului si spiritului romanesc. Pana astazi partile sale componente sunt numite "tari": Tara Lapusului, Tara Chioarului. Capitala se afla la Baia Mare, situata in depresiunea cu acelasinume. In zona locuiesc 81% romani, 10, 5% maghiari, 6, 8% ucraineni, 1, 3% tigani, 0, 6% germani s.a. La Sighetul Marmatiei se afla cea mai veche enclava de evrei din Romania, formata din comunitati satesti. Din ea provine Elie Wiesel. In cuprinsul Maramuresului se afla Muntii Rodnei, cu opt rezervatii naturale. Cele mai vechi urme de locuire dateaza de la inceputul paleoliticului, dar din secolul XI d.H. exista o centura de asezari stabile: Ariesu de Campie, Tamaia, Fintesu Mare, Fintesu Mic. De acolo ar fi plecat Dragos spre sud intemeind Moldova. Tiparul arhaic si specific al Maramuresului se pastreaza pana astazi, atat in traditiile populare, in modul de vietuire, cat si in relatiilemaramuresenilor cu lumea si in formele lingvistice arhaice, apropiate ca pronuntie de unele forme de pe Valea Timocului, din sudul Dunarii, atestand astfel faptul ca limitele romanitatii in Dacia Magna au definit inca de la inceputuri standardele limbii romane vorbite. Cele mai interesante arii sunt: valea Izei, a Marei, a Toisei, a Viseului, localitatile Sapanta si Sigheu Marmatiei. De altfel, Marmatia este numele arhaic pentru Tara Maramuresului. In sens restrans vorbind, Maramuresul a dat culturii romane multi scriitori. Dar, in sens mai larg, el trebuie mentionat ca arie de raportare a tuturor la Maramures ca parte a chiar inceputurilor specifice ale poporului roman, a spriturului generator de cultura.