Enciclopedia universală

Micu, Samuil

Micu, Samuil - (n. septembrie 1745, Sadu, jud. Sibiu - d. 13 mai 1806, Budapesta; nume la nastere: Samuil Maniu) - istoric, filolog si carturar iluminist. Nepotul lui Inochentie Micu-Klein. A studiat la seminarul infiintat la Blaj de Petru Pavel Aaron, apoi a studiat Filosofia si Teologia la Viena. Reprezentant de marca al Scolii Ardelene. A fost profesor de gimnaziu la Blaj, apoi prefect de studii la Colegiul Sfanta Barbara din Viena, cenzor al cartilor romanesti aparute la tipografia din Viena. A alcatuit argumentarea istorica pentru memoriul care cerea egalitatea in drepturi a romanilor cu celelalte nationalitati din Imperiul Habsburgic: Supplex libellus valachorum Transilvaniae (Suplica referitoare la libertatile valahilor din Transilvania) si a tradus Fr. Chr. Baumeister- Elementa philosophiae recentioribus usibus iuventutis scholasticae (Elemente de filosofie spre cele mai recente folosinte pentru tineretul scolar, 1771) . Ca istoric a ramas prin Istoria, lucrurile si intamplarile romanilor pe scurt, 4 vol. Manuscrise, 1800-1806. Ca filolog ii apartine proiectul Lexiconului de la Buda, 1825, cu titlul complet Dictionarium valachico-latino-germanico- hungaricum (Dictionar valaho-latino-germano-ungar) . A tradus o parte (12volume) din Istoria bisericeasca (20 vol.) a lui Claude Fleury (1640-1723) . A ramas inmanuscris, fiind publicata de A.T.Laurian (1861-1862) , Historia Daco-Romanorum sive Valachorum (Istoria daco-romanilor sau valahilor) .