Enciclopedia universală

Negoitescu, Ion

Negoitescu, Ion - (n. 10 august 1921, Cluj - d. 6 februarie 1993, Munchen) - istoric literar. A Absolvit Filosofia la Cluj. Semnatar al Manifestului Cercului Literar de la Sibiu (1943) . A condus Revista Cercului literar (1945) . A debutat cu proza suprarealista: Povestea trista a lui Ramon Oog, 1941 si a scris apoi eseuri: Despre masca si miscare, 1944. A primit Premiul Fundatiilor Regale pentru manuscrisele Poeti romani si Teoria poeziei, 1947. A facut inchisoare in perioada 1961-1964, dupa care a inceput sa publice studii de critica si istorie literara: Scriitori moderni, 1966; Poezia lui Eminescu, 1968; Insemnari critice, 1970; Engrame, 1975; Analize si sinteze, 1976. Co-semnatar, impreuna cu Paul Goma, in 1977, al unei scrisori catre Europa Libera, prin care protesta contra starii de lucruri din tara. Arestat (1977-1980) , pleaca in Germania imediat dupa eliberare, la Koln, apoi la Munster. A revenit dupa revolutia din 1989 publicand Istoria literaturii romane vol. I, 1800-1945, 1991, Sabasios, versuri, 1991.