Enciclopedia universală

Noica, Constantin

Noica, Constantin - (n. 12 iulie 1908, Vitanesti-Grosu, jud. Teleorman - d. 24 iulie 1987, Sibiu) - filosof si eseist. A absolvit Filosofia la Bucuresti. A facut inchisoare dupa razboi (1945-1961) .Liber profesionist. A scris eseuri filosofice despre literatura: Mathesis sau bucuriile simple, 1934; Viata si filosofia lui Rene Descartes, 1937; Jurnal filosofic, 1944; Rostirea romaneasca, 1969; Eminescu sau ganduri despre omul deplin al culturii romanesti, 1973; Spiritul romanesc in cumpatul vremii, Sase maladii ale spiritului contemporan, 1978; Sentimentul romanesc al fiintei, Premiul Uniunii Scriitorilor, 1978; Scrisori despre logica lui Hermes, 1986. Postume: Jurnal de idei, 1991; Cuvint impreuna despre rostirea romaneasca, 1996; Manuscrisele de la Cimpulung, 1997; Echilibrul spiritual. Studii si eseuri (1929-1947) , 1990. A format o scoala de filosofie, de la care se reclama Gabriel Liiceanu, Andrei Plesus.a. A tradus din greaca si germana. Membru postmortem al Academiei (1990) .