Enciclopedia universală

Ovidiu (Publius Ovidius Naso)

Ovidiu (Publius Ovidius Naso) - (n. 43 i.H., Sulmona, Italia - d. 17 - d. H., Scythia Minor, Dobrogea de azi, Romania) poet. A fost printre sustinatorii imperiului si se spune ca a fost exilat pentru ca o placea pe fiica imparatului. In realitate, prin scrierile lui anunta un spirit innoitor, perceput ca o primejdie pentru chiar existenta imperiului. Pana astazi Ovidiu este considerat precursorul stiintelor naturii care vor modela arta Renasterii, al cautarii originilor planetare ale omului. Erasemnul libertatii de spirit care depasea armatura educativa si culturala a tot ceea ce fusesera preceptele romane. Venea dintr-o mare cultura, care avea la acea data o istorie bogata, modele de urmat si se raporta, adesea, la cultura greaca. Alungat la Tomis, colonie greceasca a Miletului, aflata pe locul Constantei de astazi, a lasat cele mai timpurii marturii scrise despre viata getilor, despre Marea Neagra (Pontus Euxinus) , despre clima si comunitatea omeneasca in care nimerise. Lucrari: Amores, 5 vol., elegii; Ars Amatoria; De medicamine faciei; Medea, Metamorphoseis, principala sa lucrare; Halieutica, Epistulae ex Ponto, Tristia.