Enciclopedia universală

Pappu Edgar

Pappu Edgar - (n. 13/26 septembrie 1908, Bucuresti - d. 30 martie 1993, Bucuresti; nume la nastere: Edgard I. Pappu) - eseist si istoric literar. A absolvit Literele si Filosofia la Bucuresti. S-a specializat la Viena si Roma. A facut inchisoare (1961-1964) pentru ca pastrase legaturi epistolare cu Mircea Eliade, Eugen Ionescu s.a. Discipol al lui Tudor Vianu, profesor la Institutul de istoria artelor din Bucuresti. A primit Premiul special al Uniunii Scriitorilor pe 1978 pentru intreaga activitate. A scris sinteze in care se ocupa de locul literaturii si culturii romane in universalitate: Raspantii - forme de viata si cultura, 1936; Arta si imagine, 1939; Solutiile artei in cultura moderna, 1943; Calatoriile Renasterii si noi structuri literare, 1967; Evolutia si formele genului liric, 1968; Fetele lui Ianus, 1970; Arta si umanul, 1974; Din clasicii nostri, Contributii la ideea unui protocronism romanesc, 1977; Barocul ca tip de existenta, 1977; Existenta romantica, schita morfologica a romantismului, 1980; Orizonturi la inceput de veac, 1982; Despre stiluri, 1986; Excurs prin literaturile lumii, 1990.