Enciclopedia universală

Petrovici, Ion

Petrovici, Ion - (n. 54 iunie 1898, Tecuci - d. 17 februarie 1972, Bucuresti) - filosof si memorialist. Discipol al lui Titu Maiorescu, ministru al Culturii si Propagandei, membru al Academiei (1934) , exclus (1948) si reconfirmat (1990) . Dupa razboi a facut inchisoare. Prieten cu Leon Brunschvicg si Nicolai Hartmann, exeget al lui Kant si Schopenhauer. In domeniul literaturii a scris Amintiri universitare, 1920, Figuri disparute, 1937; Amintirile unui baiat de familie, 1938; De-a lungul unei vieti, 1966. Camil Petrescua fost unul dintre admiratorii sai in materie de filosofie si a publicat un studiu in Istoria filosofiei romane, 3 vol., 1938, dedicat lui Ion Petrovici. De altfel intreaga istorie este un omagiu lui I.P.