Enciclopedia universală

Petru Cercel

Petru Cercel - (n. ~1545 - d. ~1590) carturar. Fiul domnitorului muntean Patrascu cel Bun. A fost ostatic la Constantinopol, 1555, apoi exilat in insula Rhodos, apoi intr-o inchisoare din Siria. Fuge in 1569 la Alep. De acolo ajunge la Brasov si, protejat de regele Sigismund al Poloniei (1572) , colinda Europa: Viena, Genova, Roma, Paris. I-a cunoscut pe imparatii Maximilian al II-lea in Italia, Henric al II-lea in Franta, pe papa Grigore al XIII-lea. Stia douasprezece limbi si visa sa trezeasca spiritul european pentru a reactiona contra otomanilor. A ajuns domn al Tarii Romanesti (1583-1585) cu sprijin francez, a edificat Curtea si biserica Domneasca de la Targoviste, monument renascentist. Mazilit, se retrage in Trnsilvania, e intemnitat la Hust, evadeaza, se duce din nou la Viena, Venetia, Roma, Constantinopol. Acolo este intemnitat la Edicule si ucis in drum spre Rodos. Iradierea culturala a scurtei sale domnii a fost insa uriasa. Mai tarziu, renasterea bancoveneadsca i s-a datorat. A avut relatii stranse cu tipograful Coresi, din Brasov, caruia i-a comandat un Evangheliar, 1583.