Enciclopedia universală

Popa, Vasko

Popa, Vasko - (n. 29 iunie 1922, Grebenat, Banatul Sarbesc - d. 5 ianuarie 1991, Belgrad; prenume la nastere: Vasile) - poet. A studiat Filosofia la Belgrad, Bucuresti si Viena. Fondator al revistei Lumina din Varset. In timpul ocupatiei germane a fost internat in lagarul de la Becicherec. A scris in sarbo-croata, fiind considerat cel mai mare poet contemporan al Iugoslaviei. Membru al Academiei Sarbe de Stiinte si Arte. Versurile sale cuprind numeroase referiri la universul romanesc caruia ii apartine poetul: Kora (Scoarta) , 1953; Nepocin polje (Campia neodihnei, 1956) ; Usprovna zemlja (Tara verticala) , 1972) ; Rez (Incizie) , 1981. Prieten cu Nichita Stanescu, a fost tradus de acesta la Bucuresti in 1966, apoi de Marin Sorescu in 1983. A fost tradus in numeroase limbi de circulatie universala.