Ptolemeu
Ptolemeu - Ptolemeu (n. circa 87 d.Hr., probabil in Ptolemais Hermii - d. circa 165 d.Hr., Alexandria) a fost un astronom, matematician si geograf grec din epoca helenistica tardiva in timpul stapanirii romane a Egiptului, ale carui teorii au dominat stiinta pana in secolul al XVI-lea. Din vechile izvoare istorice rezulta ca Ptolemeu si-a petrecut cea mai mare parte a vietii in Alexandria, unde si-a desfasurat activitatea stiintifica. A murit in jurul anului 165 d.Hr., probabil in Canopus, un cartier din Alexandria. Ptolemeu a scris in limba greaca Mathematike Syntaxis (Tratat de matematica), iar mai tarziu opera sa fundamentala Megiste Syntaxis (Marele tratat), care a fost la inceput transmis posteritatii prin intermediul unei traduceri in limba araba, cu titlul al-Majisti, devenit in limba latina Almagesti. Acest tratat a constituit lucrarea de baza a astronomiei in timpul evului mediu si cuprindea, pe langa un catalog al stelelor cunoscute, o expunere amanuntita a reprezentarii geocentrice a universului, prezenta deja intr-o forma mai simpla in lucrarile lui Hipparchos din Niceea, numita astazi sistemul ptolemeic. Ptolemeu respinge astfel idea unui univers heliocentric, expusa in lucrarile lui Aristarchos din Samos si Seleukos din Seleukia, care abia 1300 de ani mai tarziu avea sa fie recunoscuta prin contributiile lui Nicolai Copernic, Johannes Kepler si Galileo Galilei. Dupa Ptolemeu, pamantul sta fix in centrul universului. Toate celelalte corpuri ceresti (luna, soarele, planetele, stelele) se misca pe traiectorii perfect circulare in jurul acestui corp central. Pentru a pune de acord acest sistem cu observatiile astronomice, a fost necesara reprezentarea altor cercuri suplimentare fiecarei orbite in parte, denumite epicicluri, ajungandu-se la circa 80 de asemenea orbite, reprezentare care intra in conflict cu datele matematice. Copernic a recunoscut aceasta contradictie, fapt care l-a dus la o reprezentare heliocentrica, in care planetele se invartesc in jurul soarelui, dar tot pe orbite circulare. A fost meritul lui Johannes Kepler, care, confruntand datele de observatie cu calculul matematic, a descoperit forma eliptica a orbitelor planetelor in jurul soarelui. In domeniul matematicii, Ptolemeu a contribuit la dezvoltarea trigonometriei, ceea ce i-a permis construirea unor astrolabii (instrumente astronomo-geodezice) si a ceasurilor solare. De o importanta istorica deosebita este lucrarea sa Geographia, in care Ptolemeu foloseste o retea asemanatoare paralelelor si meridianelor, care a servit multe secole in orientarea pe harti. Tot lui Ptolemeu i se datoreaza unele denumiri geografice, de exemplu Alouion pentru Marea Britanie. Lui Ptolemeu i se mai datoreaza lucrarea Harmonik de teorie a muzicii, bazata sistemul pitagoreic al numerelor. In optica (Optik) descrie unele proprietati ale luminii, in special reflexia, refractia si explicatia culorilor. Lucrarea de filozofie Peri kriteriou kai gemonikou (latina De iudicandi facultate et animi principatu, romana Despre adevar si motivele oamenilor) este un amestec al conceptiilor neoplatoniciene cu morala stoica. Cercetari recente au aratat ca multe din datele furnizate de Ptolemeu erau fie fictive, fie falsificate in asa fel incat sa corespunda concluziilor sale, fapt remarcat deja de Jean Delambre in 1817 si confirmat intru totul in 1985 de astronomul englez R.R. Newton. La aceeasi concluzie ajunge si B.L. van der Waerden in cartea sa Die Astronomie der Griechen (Astronomia la greci), aparuta in 1988.
