Radioactivitate
Radioactivitate - Emisie de radiatii de catre nucleele unor atomi dintr-un element chimic, conducand la transformarea sau transmutatia acestui element in altul. Radioactivitatea poate fi naturala sau poate rezulta din activarea unor nuclee atomice printr-un aport energetic exterior (radioactivitate artificiala). Exista trei tipuri de radiatie. Radiatiile a (alfa) sunt constituite din nuclee de heliu (doi protoni si doi neutroni). Ele nu au aplicatie directa in medicina. Radiatiile (3 (beta) sunt constituite din electroni (particule usoare de sarcina negativa) sau din pozitroni (particule analoage electronilor, dar cu sarcina pozitiva). Aceste radiatii sunt utilizate pentru a doza in laborator anumite molecule biologice ca hormonii cu ajutorul trasorilor radioactivi (radioimunologie); ele mai sunt utilizate in tratamentele prin medicamente radioactive (radioterapie metabolica), precum si in imageria medicala (tomografia cu pozitroni). Radiatiile X si y (gainma) sunt de natura electromagnetica, ca si lumina vizibila. Ele sunt utilizate in imageria medicala (scintigrafie etc.) si in cobaltoterapie (tratament cu cobalt radioactiv). Activitatea unei surse de radiatie este masurata in becquereli (Bq). Normele de protectie impotriva radiatiilor au drept scop limitarea riscurilor lor si mentinerea unui nivel comparabil cu cel care il comporta orice activitate umana. Aceste norme trebuie sa tina seama de nivelul radioactivitatii naturale a mediului. Din cauza energiei lor, radiatiile radioactive sunt susceptibile sa exercite o actiune nefasta asupra organismului omenesc. Radiatiile a si (5 sunt putin penetrante si nu sunt periculoase decat atunci cand sunt introduse in organism (de exemplu, prin ingestia de produse alimentare contaminate). Radiatiile y, in schimb, patrund in profunzime si pot traversa organele (iradiere). Efectele radiatiilor sunt de doua tipuri: cele carc afecteaza direct fiinta vie si cele carc afecteaza descendentii sai. Toate aceste efecte variaza dupa doza primita, durata de expunere si intinderea regiunii expuse la radiatie. Efectele dozelor importante sunt bine cunoscute atunci cand acestea sunt primite o singura data de catre intreg corpul. Situatia inversa, efectul dozelor mici, este mai dificil de evaluat.
