Enciclopedia universală

Ralea, Mihai

Ralea, Mihai - (n. 1 mai 1896, Bucuresti - d. 17 martie 1964, Berlin) - sociolog, psiholog, eseist. A studiat Filosofia la Bucuresti si Iasi. S-a specializat la Ecole Normale Superieure si Sorbona in Filosofie si Drept. A sustinut doua teze de doctorat: Ideea de revolutie in doctrinele socialiste, 1923 si Proudhon, concepfia despre progres si atitudinea lui sociala, 1923. A facut inchisoare inainte de razboi pentru pozitii ideologice de stanga. Dupa razboi ministru al Artelor, deputat in Marea Adunare Nationala, membru al Academiei (1948) , membru in Consiliul Mondial al Pacii. A urmat lui C. Stere si G. Ibraileanu la conducereaVietii romanesti. Ca eseist a scris aproape despre toti scriitorii moderni din literatura romana si universala: Ibsen, Keyserling, Th. Hardy, Amiel, Fromentin, Anatole France, Rilke, Paul Valery, Gide, Th. Mann, Balzac, Sadoveanu, Arghezi, Ibraileanu etc. Lucrari: Interpretari, 1927; Comentarii si sugestii, 1928; Perspective, 1928; Atitudini, 1931; Portrete, carti, idei, 1966. A calatorit in Turcia, Grecia, Egipt, Franta, Italia, Spania, Olanda, Anglia, Antile, S.U.A., Canada si a scris interesante note de calatorie.