Sfantu Sava, Colegiul
Sfantu Sava, Colegiul - (din 1694, Bucuresti) Constantin Brancoveanu a fondat Academia Princiara de la Sf. Sava, la indemnul unchiului sau, stolnicul Constantin cantacuzino, care studiase la Padova. Limba de predare era greaca, scopul scolarizarii fiind obtinerea unei educatii ortodoxe cat mai unitare in spatiul crestinismului oriental, pentru a tine astfel piept avansului Imperiului Otoman. Alsexandru Ipsilanti (1774-1782) a reformat invatamantul, introducand ca limbi de studiu, pe langa latina si greaca, franceza si italiana. In 1818 vine din Transilvania Gheorghe lazar, care inaugureaza invatamantul in limba romana si il diversifica, introducand studiul stiintelor si agriculturii. Alcatuieste manuale si aduce profesori care studiasera in diverse tari europene. Dupa reforma invatamantului din timpul ministeriatului lui Petrache Poenaru la Sf. Sava se introduc cursuri juridice si ingineresti. Heliade Radulescu, Ion Ghica, Nicolae Balcescu au trecut prin aceasta scoala, dupa cum generatii intregi de intelectuali romani s-au format aici. E. Lovinescu a predat toata viata latina la Colegiu. Din 1850 scoala se numeste Colegiul Sf. Sava, nume pe care si- lpierde in perioada socialista, cand se numeste Liceul Sf. Sava. Din 1990 se numeste Colegiul National Sf. Sava. Biblioteca acestei scoli a fost prima biblioteca publica din Tara Romaneasca (1838) si a constituit primul fond al Bibliotecii Nationale a Romaniei. De asemenea, primele colectii de istorie naturala ale scolii (1834) au constituit fondul de baza al viitorului Muzeu Gr. Antipa si tot aceasta scoala a fost punctul de pornire al Universitatii Bucuresti, a carei piatra de temelie a fost pusa de Al.I. Cuza in 1864. Simbolic, rafturile Bibliotecii Universitatii (Filologie) au fost facute din barnele cu care Constantin Brancoveanu podise Podul Mogosoaiei (Calea Victoriei de azi) . Unele din ele exista pana astazi.
