Enciclopedia universală

Simion, Eugen

Simion, Eugen - (n. 25 mai 1933, Chiojdeanca, jud. Prahova) - critic si istoric literar. A absolvit Facultatea de Limba si Literatura Romana a Universitatii din Bucuresti, undeeste in prezent profesor. Profesor de limba romana vreme de patru ani la Sorbona (1970-1973) . Membru al Academiei Romane (1990) si presedinte al ei (1997-2006) . Din 1999 si membru al Academiei de Stiinte a Moldovei, din 2005 membru al Institutului Frantei.Doctor Honoris Causa al mai multor universitati romanesti. Premiul Opera Omnia al Uniunii Scriitorilor, 2002. Lucrari: Proza lui Eminescu, 1964; Orientari in literatura contemporana, Premiul Uniunii Scriitorilor, 1965; Eugen Lovinescu, scepticul mantuit, 1971; Antologia criticilor romani, De la Titu Maiorescu la G. Calinescu, 2 vol., 1971; Scriitori romani de azi, vol. I, 1974, vol. II, 1977, vol. III, 1983, vol. IV, 1989; Moartealui Mercutio, 1993; Convorbiri cu Petru Dumitriu, 1994; Mircea Eliade, un spirit al amplitudinii, 1995; Fragmente critice I. Scriitura publica, scriitura taciturna, 1997, Fragmente critice II. Demonul teoriei a obosit, 1998, Fragmente critice III, 1999; Fragmente critice IV, 2000. Coordonator al colectiei Opere fundamentale a Fundatiei Academiei Romane.