Enciclopedia universală

Sindrom restrictiv

Sindrom restrictiv - Afectiune caracterizata prin micsorarea capacitatii pulmonare totale (volumul total de aer continut in plamani la sfarsitul unei inspiratii maxime). Un sindrom restrictiv este provocat de o tulburare a ventilatiei (circulatiei de aer in caile respiratorii). El poate fi consecutiv unei pneumectomii (ablatie chirurgicala a unui plaman), unei paralizii a muschilor respiratori (poliomielita), unei boli care distruge o parte importanta a tesutului pulmonar (fibroza, prin dezvoltarea de tesut fibros), unui blocaj sau unei deformari importante a toracelui (spondilartrita anchilozanta, scolioza etc.). Acest sindrom se traduce, atunci cand se efectueaza spirometria (masurarea volumelor si debitelor pulmonare) printr-o micsorare a volumelor de aer inspirate si expirate. El se manifesta printr-o gafaiala la efort de o amploare variabila. Sindromul restrictiv are un tratament care vizeaza ingrijirea cauzei, atunci cand este posibil; in formele severe, el consta in tratarea acestor simptome (oxigenoterapie, de exemplu).