Enciclopedia universală

Sindromul furtului subclaviar

Sindromul furtului subclaviar - Ansamblul de tulburari provocate de ocluzia uneia dintre arterele subclaviare care iriga fiecare din cele doua brate. Sindromul de furt subclaviar este consecutiv formarii unei placi de aterom (depunere de colesterol pe peretele intern al unei artere) care obstrueaza mai mult sau mai putin complet artera subclaviara la baza cotului: el nu survine decat daca placa de aterom este situata in amonte de punctul in care ia nastere artera vertebrala, ramura a subclaviarei mergand la gat si irigand creierul. O parte din sange, in mod normal destinat creierului, soseste in artera vertebrala de pe partea atinsa, coboara contra curentului si isi continua drumul in partea terminala a subclaviarei, in aval de obstructie. Creierul este deci mai putin irigat. In stare de repaus, aceasta afectiune este in mod obisnuit fara consecinte. Totusi, daca subiectul face un efort mare cu bratul, muschii iau mai mult sange in membrul respectiv, iar scaderea irigarii cerebrale provoaca uneori o stare de rau, chiar o scurta sincopa. Diagnosticul se pune in urma constatarii diminuarii nete sau chiar a absentei pulsului Ia incheietura mainii de partea afectata, ca si a evidentierii unei presiuni arteriale scazute sau chiar imposibil de luat pe aceeasi parte. Diagnosticul este confirmat printr-un examen Doppler sau o arteriografie. Tratamentul trebuie intreprins imediat.