Sindromul lui Bywaters
Sindromul lui Bywaters - Insuficienta renala acuta ce survine in caz de afectare grava a musculaturii. Sindromul lui Bywaters survine ca urmare a leziunilor intinse ale muschilor scheletici, provocate prin fenomene de compresie sau zdrobire. El este consecinta eliberarii in circulatia sangvina a unui pigment continut in mod normal in celulele musculare, mioglobina. Prezenta in cantitate mare in sange, aceasta devine rapid toxica si blocheaza tubulii renali, ceea ce provoaca o insuficienta renala acuta. Tratamentul face cel mai des apel la hemodializa, vindecarea efectuandu-se, in general, fara sechele. In paralel, un tratament chirurgical al leziunilor musculare se dovedeste uneori a fi necesar. Asigura soliditatea, sub forma de fosfat de calciu si citrat de calciu. El intervine in functionarea muschilor, in particular a miocardului, si in comandarea muschilor de catre nervi. Calciul joaca, de asemenea, un rol in permeabilitatea membranelor celulare fata de ioni, in receptionarea mesajelor hormonale de catre celule si in activarea enzimelor. In sfarsit, el intervine in mai multe etape ale coagularii sangelui. Calciul este continut in principal de produsele lactate. Ele aduc intre 60 si 80% din calciul total consumat. Laptele furnizeaza 120 miligrame pe lOOg, branzeturile proaspete intre 70 si 170 miligrame pe suta de grame, iar cele uscate intre 150 si 1200m/ lOOg. Aportul zilnic de calciu recomandat este de: 600-1200 miligrame pana la adolescenta, apoi de 900 miligrame la adult (cel putin 1200 miligrame pentru femeia aflata la menopauza, 1200-1500 miligrame in timpul sarcinii si alaptarii). Se recomanda sa se consume cel putin un produs lactat la fiecare masa. Calciul utilizat in scopuri terapeutice se ia pe cale orala si pe cale injectabila. Pe cale orala, calciul este indicat daca alimentatia este carentata in calciu, in demineralizarile osoase (rahitism, osteoporoza), in completarea altor tratamente si uneori in spasmofilie (totusi fara a exista dovada stiintifica a eficacitatii sale). Pe cale injectabila, este indicat in hipocalcemie si tetanie hipocalcemica. Calciul este contraindicat daca exista deja o supraincarcare cu acest mineral (hipercalcemie, calcul urinar) si la pacientii tratati cu digitalice (medicamente utilizate in cardiologie). Efectele nedorite ale calciului sunt in mod exceptional tulburarile digestive. Supradozarea provoaca o hipercalcemie care necesita uneori un tratament de urgenta.
