Sistem nervos vegetativ
Sistem nervos vegetativ - Denumit inca si sistem nervos autonom, el este complementar sistemului nervos somatic si regleaza indeosebi respiratia, digestia, excretiile, circulatia (bataile cardiace, presiunea arteriala). Aceste celule depind de centrii reglatori situati in maduva spinarii. Trunchiul cerebral si creier, care primesc informatiile, pe caile senzoriale, provenind de la fiecare organ. Sistemul nervos vegetativ este impartit in sistem nervos parasimpatic, ale carui activitati se echilibreaza astfel incat sa coordoneze activitatea tuturor viscerelor. Sistemul nervos parasimpatic este, ca regula generala, responsabil de punerea in stare de odihna a organismului. EI actioneaza prin intermediul unui neurotransmitator, acetilcolina, si incetineste ritmul cardiac, stimuleaza sistemul digestiv si limiteaza contractiile sfincterelor. Sistemul nervos simpatic, sau sistemul nervos ortosim-patic, pune organismul in stare de alerta si il pregateste pentru activitate. El actioneaza prin intermediul a doi neuro-transmitatori, adrenalina si noradrenalina. Acest sistem creste activitatea cardiaca si respiratorie, dilata bronhiile si pupilele, contracta arterele, face sa fie secretata sudoarea. In schimb, el franeaza functia digestiva. Examenele care permit explorarea sistemului nervos central sunt, in principal, sca-ncrul, imageria prin rezonanta magnetica (IRM.), inregistrarea potentialelor evocate (metoda de studiere a activitatii electrice a cailor nervoase ale auzului, vazului si ale sensibilitatii corporale), electroencefalografia si analiza lichidului cefalorahidian recoltat prin punctie lombara. Sistemul nervos periferie este explorat in mod deosebit prin electromiografie. Patologia sistemului nervos. Se deoscbcsc leziunile sistemului nervos central de cele ale sistemului nervos periferie. Leziunile sistemului nervos central dezvaluie diferite cauze: compresia creierului sau a maduvei spinarii de catre un hematom (provocat de un traumatism cranian), de un abces, de o tumora benigna sau maligna, de un edem cerebral; distrugerea creierului sau a maduvei spinarii printr-un traumatism (sectionarea maduvei prin fractura vertebrala), printr-o infectie (meningita, encefalita), printr-o intoxicatie sau printr-o insuficienta a vascularizarii (arterita cerebrala); excitatia anormala a unor zone ale cortexului (epilepsie); degenerescenta neuronilor: scleroza in placi, boala lui Parkinson, boala lui Alzheimer, coreea lui Huntington. Leziunile sistemului nervos periferic sunt fie mono-neuropatii (atingere a unui singur nerv) cauzate de sectionarea unui nerv, de compresia uneia din radacinile sale (sciatica prin hernie discala) sau de o infectie (zona zoster), fie polineuropatii (atingere a mai multor nervi) de origine virala, imunologica (poliradiculonevrita, de exemplu), carentiala (deficit in vitamine) sau toxica (alcoolism, de exemplu). In afara traumatismelor, numeroase alte afectiuni sunt, de asemenea, responsabile de o atingere a nervilor, ca diabetul zaharat, difteria, lepra sau lupusul eritematos diseminat. Atunci cand sunt afectati succesiv mai multi nervi, se vorbeste de multinevrita.
