Enciclopedia universală

Stefan cel Mare

Stefan cel Mare - (n. 1437, Borzesti - d. 2 iulie 1504, Iasi) domn al Moldovei. Fiul voievoduluiMoldovei Bogdan al II-lea dindinastia Musatinilor si al Doamnei Maria nascuta Oltea, probabil din boierimea olteneasca din Tara Romaneasca. Aflat in bune relatii cu Iancu de Hunedoara, caruia ii propune sa-l sprijine impreuna la tron pe Vlad Tepes in Tara Romaneasca. A stabilit relatii diplomatice cu Papa de la Roma, cu dogele Venetiei, cu Lituania, Ungaria, Polonia, Rusia, Moravia, Persia, hanatul Crimeii. Geniupolitic si negociator, a reusit sa pastreze tronul Moldovei 47 de ani. I-a asigurat tarii independenta fata de poloni, catolicism, otomani, tatari si cea mai mare inflorire culturala si economica, mai ales sub aspect comercial. Constituie gloria la care se raporteaza pana astazi spiritul romanesc. Actitorit 44 de lacasuri de cult, formand un stil arhitectonic, a provocat, sub aspect literar, scrierea de cronici care compara domnia lui cu alte domnii pamantene, ca si cu istoria universala. De asemenea, numerosi scriitori ai epocii moderne i-au dedicat creatii cunoscute. De pilda B. St. Delavrancea piesa, jucata si astazi, Apus de soare, dar si V. Alecsandri, - d. Bolintineanu, - d. Eminescu, B.P. Hasdeu, Ion Druta. A fost declarat sfant al Bisericii Ortodoxe Romane (1992) .