Enciclopedia universală

Stilul indirect liber

Stilul indirect liber - Este considerat o varianta a vorbirii indirecte care consta in reproducerea spuselor cuiva, fara dependenta lor de un verb al declaratiei sau echivalent al acestuia si fara element de relatie; intr-o naratiune stilul indirect liber face posibila interferenta dintre vorbirea personajului si a naratorului. Stilul indirect liber imprumuta si asociaza elemente si din vorbirea directa si din vorbirea indirecta, timpurile verbale si pronumele personale sunt folosite ca in vorbirea indirecta, lipsind relatia de subordonare printr-o completiva. Este o modalitate de reproducere a vorbirii si nu trebuie confundat cu monologul interior. Prin folosirea lui se obtine: o reproducere a unei presupuse replici a unui personaj; o relatare (tot de catre autor) a unei suite de reflectii ale personajului, situatie in care se aproprie, functional, de monologul interior, de care se deosebeste formal (prin folosirea exclusiv a persoanei a III-a). Stilul indirect folosit in nuvela istorica pentru a crea admosfera de epoca si culoarea locala reprezinta pauze necesare (portrete si descrieri de interioare, ceremonii, etc.). Acestea pot fi realizate la fiecare nivel al limbii: la nivel fonetic, ortografic si de punctuatie: abundenta virgulelor cerute de apozitii si enumeratie, juxtapunere; la nivel lexico-semantic: cuvantul cu frecventa maxima; retele lexicale (fizionomie, vestimentatie, cromatica); la nivel morfo-sintactic: grupurile nominale (substantiv si adjectiv); sintaxa frazei finale generatoare de ambiguitate; la nivel stilistic: figuri de stil, figuri de constructie.