Toxidermie
Toxidermie - Tulburare cutanata si/sau de mucoasa, cauza fiind ingestia sau injectarea unui medicament. Mecanismul pus in joc permite sa se claseze toxidermiile in doua mari categorii. Toxidermiile imunoalergice sunt cauzate de o hipersensibilitate ("alergie" in limbajul curent). Toxidermiile neimunoalergice au diferite cauze: depunere de medicament sub piele (argirie), supradozare (eliminare insuficienta a medicamentului prin ficat sau prin rinichi, interactie dintre diferite medicamente), efect secundar al unui medicament (caderea parului consecutiva administrarii de medicamente anticanceroase, de exemplu), perturbare a florei microbiene (dezvoltarea de ciuperci de tipul Candida albicans dupa o antibioterapie pe cale generala), reactie fototoxica (declansare dupa expunerea la soare a unei eruptii rosii sau buloase, consecutiva luarii unui medicament) etc. Unele cazuri de toxidermie sunt acute si grave, chiar mortale in absenta tratamentului, simple mancarimi, o urticarie, un edem Quincke (umflare a fetei), o indispozitie sau o eritrodermie (roseata generalizata), daca nu li se gaseste o alta cauza si daca pacientul ia medicamente, atunci acestea sunt de considerat drept semne importante de alarma, uneori suficiente pentru a necesita o spitalizare de urgenta. O toxidermie mai poate sa se traduca printr-un eritem pigmentat fix (roseata care apare in aceleasi locuri intotdeauna, la fiecare priza de medicament), o eczema, o eruptie buloasa, o purpura (roseata hemoragica prin extravazarea de globule rosii in afara vaselor sangvine), o acnee, un soc anafilactic (prabusire circulatorie), o boala serica, o vascularita alergica, un lupus eritematos, un pem-figus vulgar, un pseudolimfom, o fotoalergie medicamentoasa, tulburari ale pigmentatiei sau probleme pilare (caderea parului, hipertricoza, dezvoltarea anormala a perilor intr-o regiune in care nu se intalneste, de obicei, decat un puf fin) etc. Diagnosticul se pune adesea pe baza caracterului simetric al leziunilor, a mancarimilor foarte puternice pe care ele le provoaca, a faptului ca debutul eruptiei coincide, cu o aproximatie de cateva ore sau cateva zile, cu luarea unui nou medicament. In sfarsit, disparitia leziunilor o data cu oprirea luarii medicamentului si eventuala lor recidiva in caz de o noua priza constituie, de asemenea, argumente diagnostice foarte importante. Tratamentul consta in suspendarea luarii medicamentului in cauza si in ingrijirea simptomelor: ingrijiri cutanate, prescrierea de antihista-minice (impotriva mancarimilor), chiar reanimare in cazurile cele mai grave.
