Traheotomie
Traheotomie - Interventie chirurgicala constand in practicarea unei deschideri a fetei anterioare a traheei cervicale - intre al 3-lea si al 4-lea inel cartilaginos - si in amplasarea aici a unei canule pentru a asigura trecerea aerului. Prin extensie, acest termen desemneaza si rezultatul acestei interventii. Traheotomia scurtcircuiteaza caile aeriene superioare (fose nazale, faringe, laringe) atunci cand acestea sunt obstruate, de exemplu de un edem sau de o tumora. Ea usureaza si reinnoirea gazelor respiratorii (oxigen, dioxid de carbon) in alveolele pulmonare, la unii subiecti atinsi de insuficienta respiratorie cronica, micsorand volumul cailor respiratorii care nu servesc direct schimburilor gazoase. In plus, in reanimare si la subiectii care sufera de o insuficienta respiratorie, ea previne incarcarea bronsica usurand aspiratia secretiilor. Traheotomia este realizata sub o anestezie generala usoara, completata eventual cu o anestezie locala. Ea este urmata de aplicarea canulei, care este de doua tipuri, de lungime si de diametru diferite, adaptate diferitelor indicatii ale traheotomiei. O traheotomie poate fi definitiva sau temporara. In acest ultim caz, orificiul se inchide spontan si se cicatrizeaza in cateva zile de la scoaterea canulei. Atunci cand traheotomia are un caracter definitiv, dupa cateva saptamani petrecute in mediu spitalicesc sau intr-un centru de convalescenta, subiectul poate sa se intoarca acasa. O traheotomie necesita o aspiratie bronsica; in plus, igiena canulei, intretinuta prin spalare zilnica cu ajutorul unei perii mici si a unei solutii antiseptice, ca si mentinerea permeabilitatii sale trebuie supravegheate cu scrupulozitate. Subiectii atinsi de o insuficienta respiratorie cronica si purtatori ai unei traheotomii definitive trebuie sa fie capabili sa-si acorde singuri aceste ingrijiri la domiciliu. De altfel, ei pot sa se alimenteze normal, iar traheotomia dandu-le posibilitatea sa-si piarda respiratia in mai mica masura, le asigura o mai buna autonomie. In mod obisnuit bine tolerata dupa un timp de adaptare de cateva saptamani, o traheotomie poate antrena totusi diverse complicatii, intre care cele mai importante sunt hemoragiile, survenind fie in cursul actului chirurgical, ca urmare a lezarii unui vas mic, fie din cauza unei infectii sau a manevrelor brutale sau stangace in cursul schimbarii pozitiei bolnavului sau a schimbarii canulei (pozitie defectuoasa, chiar expulzia canulei la un bolnav agitat); obstructia canulei cu secretii sau cu cheaguri sangvine; o infectie localizata la perimetrul orificiului; infectiile bronhopulmonare; leziunile peretelui traheal si riscul aparitiei unei fistule traheoesofagiene (canal patologic care pune in comunicatie traheea si esofagul) sau o stenoza traheala (ingustare cicatriceala a traheei); aceasta din urma complicatie poate fi tratata cu laser si chiar pe cale chirurgicala.
