Enciclopedia universală

Trombocitemie

Trombocitemie - Afectiune caracterizata printr-o crestere anormala a numarului de plachete sangvine fara o cauza determinata. Trombocitemia, care face parte dintre sindroamele mieloproliferative, este relativ frecventa si afecteaza in general subiectii sub varsta de 2(1 ani. O trombocitemie poate sa se manifeste printr-o tromboza (obstructia printr-un cheag de sange) a uneia sau mai multor artere mici; venele sunt mult mai rar afectate. Ea da prilejul aparitiei unor dureri in maini si in picioare, calmate uneori de luarea de aspirina, si unei usoare cresteri in volum a splinei. Foarte des, nu exista nici un simptom si anomalia este descoperita intamplator cu ocazia luarii unei prize de sange. Mai rar, boala este pusa in evidenta prin hemoragii. Diagnosticul se bazeaza pe evidentierea unei cresteri considerabile a numarului de plachete (de la 500 000 pana la mai multe milioane pe milimetru cub, pe cand cifra normala se situeaza intre 150 000 si 450 000), constatata in absenta oricarei tulburari (inflamatie, hemoragie, lipsa de fier, insuficienta functionala a splinei) care sa poata explica acest fenomen. In caz de crestere moderata a numarului de plachete, tratamentul consta in administrarea de anti-agregante plachetare (aspirina) in doze mici. Daca cresterea numarului de plachete este foarte mare, ori in caz de risc vascular deosebit, este necesar sa se reduca productia de plachete cu ajutorul medicamentelor zise mielosupresoare, ca hidroxiuteea. Un control regulat al numarului de plachctc (la fiecare 3 sau 6 luni) este necesar. Prognosticul acestei afectiuni este foarte bun.