Enciclopedia universală

Trombopenie

Trombopenie - Afectiune caracterizata printr-un numar de plachete sangvine sub nivelul normal, care este cuprins intre 150 000 si 450 000 pe milimetru cub. Cauzele trombopeniei pot fi grupate in 3 categorii. Tulburarile producerii de plachete pot fi consecutive unei anomalii congenitale (sindromul lui Fanconi), unei carente in vitamina B12 sau in acid folie, unei aplazii (distrugere a maduvei osoase de catre radiatii, prin infectii ca tuberculoza sau hepatita virala, sau prin absorbtia unor toxice variate, intre care alcoolul), unei infiltrari a maduvei osoase cu o leucemie sau un alt cancer, in sfarsit o mielofibroza (transformare fibroasa a maduvei). Distrugerea excesiva a plachetelor poate fi de origine neimuna, ca in coagularile intravasculare diseminate (formarea de microchcaguri constituite din fibrina si din plachete) si la purtatorii unei proteze cardiace care provoaca o agresiune mecanica asupra celulelor sangvine, fie de origine autoimuna: producerea de anticorpi antiplachetari in cursul unei purpure trombocitopenice idiopatice sau al unor sindroame limfoproliferative, si, de asemenea, la purta-torii de HIV (virusul SIDA), la ingestia anumitor medicamente. Tulburarile de distributie a plachetelor survin ca urmare a unei sechestrari a acestora in splina in cursul unui hipersplenism. In formele cele mai severe, sc observa hemoragii ale pielii si ale mucoaselor tradu-candu-se prin pete rosii-violacee (petesii) sau echimoze, uneori prin sangerari ale nasului, mai rar prin sangerari digestive sau cerebrale. Tratamentul trombopeniilor depinde de cauza lor.