Enciclopedia universală

Tubulopatie

Tubulopatie - Orice boala renala caracterizata printr-o atingere a tubulilor renali. Denumite si necroze tubularc acute, tubulopatiile acute se caracterizeaza printr-o distrugere a celulelor care marginesc tubulii renali. Ele sunt cauzate de luarea de anumite medicamente (antibiotice, anticanceroase, imunosupresoare, de exemplu), de absorbtia unor toxice (tetraclorura de carbon, mercur, plumb) sau sunt legate de o stare de soc (soc septic, hemoragie sau hipovolemie, insuficienta cardiaca acuta etc.). Tubulopatiile acute se manifesta printr-o insuficienta renala acuta care este pusa in evidenta printr-o crestere brutala a nivelului ureei si creatininei in sange si, adesea, printr-o anurie (oprirea secretarii de urina). Tratamentul vizeaza inainte de toate cauza bolii (oprirea luarii de medicamente in cauza, tratarea socului etc.). In cazurile cele mai grave, se poate impune o dializa in asteptarea vindecarii, care survine in cateva zile sau in cateva saptamani, odata cu regenerarea spontana a celulelor tubulare. Tubulopatiile cronice sunt dereglari functionale si/sau anatomice ale diferitelor segmente ale tubulului renal. Ele pot fi congenitale, iar atunci sunt uneori ereditare si mai mult sau mai putin grave si complexe, ori pot fi dobandite, iar atunci sunt izolate sau integrate nefritelor interstitiale cronice.