Enciclopedia universală

Uree

Uree - Substanta azotata care provine din distrugerea proteinelor de origine alimentara sau constitutiva ale tesuturilor umane. Ficatul este locul principal de sintetizare a ureei, care difuzeaza apoi liber in lichidele organismului si este eliminata in cea mai mare parte prin rinichi. Nivelul de uree in sange este deci o reflectare a functiei renale, totusi mai putin de incredere decat cel a creatininei. El este cuprins in mod normal intre 0, 25 si 0, 45 grame pe litru si poate creste usor in caz de regim alimentar foarte bogat in carne sau atunci cand subiectul nu bea suficiente lichide, desi functia sa renala este absolut normala. Uremia (nivelul de uree din sange) este anormal de ridicata (se vorbeste atunci, printr-un abuz de exprimare, de hiperazotemie, deoarece ureea este o substanta foarte bogata in azot) in caz de insuficienta renala cronica sau acuta, anormal de scazuta (hipoazotemie) in caz de prabusire functionala a ficatului, in ciroza, de exemplu. Eliminarea urinara a ureei e. ste variabila in functie de aporturile alimentare. Ea este anormal de ridicata (hiper-azoturie) in caz de febra, de diabet sau in cursul anumitor intoxicatii (cu arsenic, fosfor, stibiu), anormal de scazuta (hipoazoturie) in caz de insuficienta renala sau de atingere grava a ficatului.