Enciclopedia universală

Uricaru, Eugen

Uricaru, Eugen - (n. 1 noiembrie 1946, Buhusi) prozator. Absolvent al Facultatii de Filologie din Cluj, sectia romana italiana (1971) . Redactor la revista Ateneu (1972) , Steaua (1973 1990) si redactor sef-adjunct al revistei Luceafarul (19901991) ; atasat cultural la Ambasada Romaniei in Grecia (1992-1995) ; director adjunct laAccademia di Romania din Roma (1993) , functionar in Ministerul de Externe al Romaniei. Membru al Uniunii Scriitorilor, vicepresedinte al ei (1997-2001) , apoi presedinte (2001-2003) , secretar de Stat in Ministerul Afacerilor Externe pentru relatia cu Parlamentul. Face parte din grupul fondator al revistei Echinox", alaturi de Marian Papahagi; redactor sef (1968) si redactor sef adjunct (19691971) al revistei. Alte colaborari: Romania literara", Viata romaneasca", Amfiteatru", Convorbiri literare", Vatra", Transilvania", Contemporanul", Tribuna". Scrie romane in care istoria este prezenta: Rug si flacara, 1977, dupa care s-a facut filmul omonim, care a primit in 1979 Marele Premiu la Santarem, Portugalia; Mierea, 1978; Asteptindu-i pe invingatori, Premiul Asociatiei Scriitorilor din Cluj, 1981; Vladia, 1982; Memoria, 1983; 1784, vreme inschimbare, Premiul Academiei, 1984; Stapanirea de sine, 1986; Complotul sau Leonard Bilbiie contra banditului Cocos, 1990; Stare de fapt, Marele Premiu la SanMarino, 1995; Stapanirea de sine, 2004.