Enciclopedia universală

Vacarescu, Iancu

Vacarescu, Iancu - (n. 1792, Bucuresti - d. 3 martie 1863, Bucuresti) - poet. Fiul lui Alecu si nepotul lui Ienachita. A studiat in Austria si Italia. A detinut functii inalte in ierarhia boiereasca. Membru al Societatioi Filarmonice. A sprijinit teatrul in limba romana si a militat pentru emanciparea culturala a natiunii. Poezia sa este neoanacreontica prin stil si strabatura de sentimente patriotice si innoitoare prin continut: Cantec romanesc, Glasul poporului supt despotism, Sfatuiri patriotice. Poezia sa este inspirata de Anacreon, Metastasio, Marino Marini. A tradus din Kotzebue, Scribe, Racine.