Varicela
Varicela - Boala infectioasa contagioasa provocata de un virus din familia herpesvirusurilor, virusul varicela-zona sau VZ. Virusul varicela-zona este un virus ADN care, asa cum o arata si numele, este responsabil, de asemenea, si de zona zoster. Varicela survine de cele mai multe ori in copilarie, intre 2 si 10 ani. Ea este mai rara, dar si mai severa, la adult. Transmisia virusului se face pe cale respiratorie, prin inhalarea picaturilor de saliva emise de un bolnav sau prin contact direct cu leziunile sale cutanate. Forma cea mai obisnuita a varicelei survine dupa o incubare a virusului care dureaza in jur de 2 saptamani, in timpul careia subiectul este contagios. Boala se caracterizeaza printr-o eruptie cutanata tipica, precedata adesea de o febra putin ridicata (38°C) si de o inrosire trecatoare a pielii. Eruptia evolueaza prin pusee succesive, distantate la 2-4 zile. Ea debuteaza pe torace, se intinde pe tot corpul (pielea capului, brate, axile, coapse), uneori pe mucoase si, in cele din urma, pe fata. Insotita de mancarimi puternice, ea se manifesta prin mici pete rosii cu diametrul de 2-4 milimetri care, in 24 ore, se transforma in vezicule superficiale mari cat gamalia unui ac, umplute cu un lichid limpede. Continutul fiecarei vezicule intai se tulbura si apoi se usuca dupa doua zile. Atunci, in locul veziculei apare o crusta; ea cade cam in a saptea zi. Eruptia veziculara se vindeca in 10 pana la 15 zile. Varicela este o boala benigna; complicatiile sale cutanate sunt constituite, in principal, din leziunile formate prin scarpinat, care lasa urme de nesters; acestea pot fi evitate prin ingrijiri locale care calmeaza mancarimile si evita suprainfectarea. La copil, pot surveni complicatii neurologice, benigne si trecatoare, mai ales sub forma de encefalita, antrenand o senzatie de vertij. La adult, sunt constatate uneori manifestari pulmonare spre a treia zi a infectiei;febra se ridica pana la 40°C, apare o tuse uscata iar apoi se instaleaza o dificultate la respiratie. Unele forme grave pot da loc unei insuficiente respiratorii acute, dar majoritatea cazurilor evolueaza favorabil in doua saptamani. Complicatiile cele mai severe privesc subiectii imunodeprimati; eruptia este atunci cutaneomucoasa, abundenta, constituita din numeroase elemente voluminoase, hemoragice si necrozate. Localizarile poliviscerale sunt frecvente, mai ales cele hepatice, neurologice si pulmonare. Tratamentul trebuie sa fie instituit precoce. Pentru forma obisnuita a varicelei, tratamentul consta in aplicarea locala de antiseptice cu scopul de a evita suprainfectiile cutanate. In caz de suprainfectii bacteriene, sunt prescrise antibiotice. Uneori sunt prescrise si antivirale (aciclovir), in cazurile grave, bolnavilor imunodeprimati. Mancarimile, daca sunt intense, pot fi atenuate printr-un antihistaminic. Aceasta consta, in principal, in izolarea si evictia scolara a copilului bolnav pana la vindecarea sa completa. O persoana imunodeprimata trebuie sa evite orice contact cu un bolnav; in caz de contact, ii pot fi administrate imunoglobuline specifice in urmatoarele 3 zile dupa contact. De curand exista si un vaccin impotriva varicelei, un vaccin realizat pe baza de virus atenuat; el este destinat copiilor imunodeprimati, precum si anturajului lor. Virusul varicelei persistand, dupa infectie, in ganglionii nervosi ai rachisului sau in perechile de nervi cranieni, este susceptibil sa se reactiveze cu ocazia unei scaderi a imunitatii celulare, provocand atunci zona zoster.
