Vipera berus berus
Vipera berus berus - Sau vipera comuna este cea mai raspandita specie de la noi, dar si din Europa, fiind intalnita atat in zonele montane, cat si in cele de deal si podis. Este un sarpe de talie mijlocie-mica cu o lungime de maximum 70 centimetri. Culoarea difera in functie de habitat, astfel, in regiunile de munte masculii au de obicei culoarea cenusie sau brun-cenusie deschis, cu pete negre sau gri inchis pe spate si cu abdomenul galben-purpuriu. Femelele sunt cafenii, cafenii-inchis cu pete brune, insa exista si cazuri in care au fost observate femele cu un colorit rosiatic inchis cu pete brune. In regiunile de deal si podis culoarea, atat in cazul masculilor cat si in cazul femelelor, este cafenie sau cafeniu-rosiatic. In ceea ce priveste desenul de pe spate acesta este foarte variat. Cel mai intalnit este banda in zig-zag marginita lateral de un sir de pete intunecate. Abdomenul este cenusiu punctat lateral cu pete albe sau gri. Capul este scurt si turtit si prezinta doua pete negre dispuse astfel incat formeaza un V sau un X. La femele, gusa este galben-vinetie cu pete rosii. Coada este in general de culoare galbena sau rosiatica si este scurta. Foarte frecvent se intalnesc si exemplare complet negre, insa (mutante melanice) in zona montana inalta. Spatele are un aspect catifelat, iar abdomenul este de culoarea ardeziei. Nu prezinta desen dorsal. Foarte frecvent se intalnesc si exemplare complet negre (mutante melanice) in zona montana inalta. Spatele are un aspect catifelat, iar abdomenul este de culoarea ardeziei. Nu prezinta desen dorsal. Este intalnita cel mai adesea la marginile padurilorde foioase, in poienile insorite, dar si in interiorul padurilor, unde se ascunde in covorul de frunze, sub trunchiuri de copaci doborati, camuflandu-se excelent, de asemenea se mai ascunde si sub stancile sau in crapaturile acestora care se afla in interiorul padurii. Locuri foarte apreciate de vipere sunt pintenii stancosi impaduriti si partial insoriti care sunt de altfel si excelente puncte de belvedere. Ajunge sa traiasca pana la altitudini de 2000 de metri si foarte rar, peste. Inceperea hibernarii se produce in octombrie, iar iesirea se produce la sfarsitul lunii martie si inceputul lunii aprilie.
