Ursul brun - enciclopedia universala
Ursul brun: este un animal imprevizibil ce are labele viguroase inarmate cu gheare puternice fac din el un dusman redutabil. In cea mai mare parte a timpului se hraneste aproape exclusiv cu plante, ciuperci si insecte. Bineinteles, el adora si mierea si nu-i displace din cand in cand nici pestele. Cand iarna se apropie, ursul isi amenajeaza un barlog confortabil pentru lunga sa hibernare. Incepand de la primele zapezi si apoi pe toata durata iernii, viata sa se deruleaza cu incetinitorul: chiar si ritmul inimii si cel respirator se incetinesc. Totusi, aceasta nu-l impiedica sa fie atent la eventualele pericole din afara. De altfel, in timpul hibernarii femela aduce pe lume, in barlogul sau, 1 pana la 3 ursuleti care nu cantaresc mai mult decat un grepfrut. Femela este o mama foarte atenta si severa; ea nu ezita sa le aplice puilor cateva lovituri la fund atunci cand acestia se indeparteaza prea mult de ea.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera U
Ursul brun (Ursus arctos) - enciclopedia universala
Ursul brun (Ursus arctos): Nu este mamifer mai bine cunoscut in popor decat ursul (Ursus arctos). Este animalul care ne-a inflacarat imaginatia inca din timpul copilariei si nu este copil care sa nu fi auzit macar o data povestea ursului pacalit de vulpe scrisa de Ion Creanga sau nenumaratele povesti vanatoresti care il au ca personaj principal. Din acest motiv ramanem oarecum cu o imagine putin deformata despre urs, cum ca ar fi un animal usor de pacalit, prostut, lenes si greoi. Realiatea insa este alta. Desi suntem tentati sa credem ca ursul este un animal care poate trai numai la munte, nu este deloc asa. De-a lungul tipului el a trait chiar si in Delata Dunarii. Din cauza exploatarilor agricole, a defrisarilor si a pagubelor pe care le provoca crescatorilor de vite ursul brun a disparut de mult din zonele zoase si s-a retras in zonele de munte unde prefera padurile greu accesibile. Atunci cand il vedem prima data ne dam seama ca ursul nu prea are nimic in comun cu imaginea ursuletului din benzile desenate sau din povestile pentru copii. Vom avea in fata cel mai mare animal de prada care traieste la noi si il vom privi cu teama si admiratie deopotriva. Ursul brun este un animal salbatic deosebit de puternic, cu musculatura excesiv dezvoltata, mai ales in zona cefei si spatelui. Capul este lat si masiv cu dinti puternici, de o configuratie specifica mamiferelor omnivore: canini puternici si molari rotunjiti. Picioarele sunt lungi, puternice si musculoase. Ursul pare ca merge greoi pentru ca el calca pe toata talpa si nu pe varfuri. Labile sunt prevazute cu gheare, neretractile, mai lungi la membrele anterioare. Ursul are o blana foarte deasa, cu doua randuri de peri : puful si spicul. Blana a fost mereu foarte apreciata de om, acesta fiind unul din motivele vanarii sale excesive. Culoare ursilor este bruna inchis dar cu variatii mari spre roscat sau chiar spre negru. Cele mai dezvoltate simturi ale ursului sunt mirosul si auzul. Se spune despre el ca daca are vantul in fata poate simti un om de la 400-500m. Sunt calitati care il ajuta mult si in depistarea prazii si a surselor de hrana. Hrana ursului este omnivora. Desi este considerat un pradator, ursul nu traieste numai cu carne. Mananca cu mare placere frucetele de padure ca zmeura, murele, afine, coacaze si este in stare sa sufere intepaturile albinelor pentru a gusta din mierea cea dulec. Nici jirul, ghinda, perele, merele padurete, ciupercile nu-i displac. Toamna are un apetit deosebit si are grija sa-si mareasca rezervele de grasime pentru perioada grea care urmeaza. Uneori ursul ajunge si prin stani (sau poate ca stanile ajung in zona lui) de unde fura cate o oaie. Nu este la fel de stricator ca lupul insa daca acest lucru devine un obicei poate provoca pagube insemnate. Ciobanii de munte se confrunta des cu aceasta problema si nu prea il au la inima. De cum vine zapada, ursul isi cauta un barlog sub o stanca sau oriunde crede el ca poate hiberna. Se face covrig, isi vara nasul in blana si doarme cat e iarna de lunga. Se estimeaza ca astazi sunt in Romania aproximativ 6000 de ursi bruni - jumatate din populatia Europei. Este un lucru cu care ne putem mandri dar nu trebuie sa uitam ca acest animal traieste sub o amenintare continua. Restrangerea arealului favorabil precum si izolarea zonelor in care ursii traiesc pot afecta continuitatea acestui simbol al vietii salbatice din Romania. In momentul de fata este permisa vanatoarea la ursi doar cu autorizatie speciala.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera U
Ursul spalator - enciclopedia universala
Ursul spalator: are o infatisare foarte neobisnuita. Printre particularitatile lui se numara coada inelata cu negru si alb, micile sale labe anterioare care sunt niste maini in miniatura foarte agile si, bineinteles, celebra masca a lui Zorro pe care o poarta pe ochi! Este un animal inteligent, bland si sociabil. Se imblanzeste foarte usor atunci cand este tanar si, fapt foarte rar la animale, se poate reintoarce fara probleme in salbaticie dupa ce a trait alaturi de om. Ursul spalator este un foarte bun vanator; el scormoneste cat e noaptea de lunga pe langa apa, cautandu-si hrana (porumb, crevete, broaste, pesti, pasari, fructe). Stiai ca numele ii vine de la faptul ca isi spala intotdeauna alimentele inainte de a le minca Masculul este poligam (el fecundeaza mai multe femele), iar femela este monogama (ea este fecundata de un singur mascul). Cuplul nu se formeaza decat pe durata imperecherii. Doua luni mai tarziu, femela naste intre 3 si 5 pui si ii creste singura. Pradatorii ursului spalator sunt puma, rasul, coiotul si omul, care il vaneaza pentru blana.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera U
Urticarie - enciclopedia universala
Urticarie: Boala dermatologica ce este caracterizata prin aparitia de placi rosii in relief, adesea foarte pruriginoase. Se disting urticariile acute, care nu dureaza decat cateva ore, urticariile cronice, care persista mai mult de trei luni. Urticaria acuta poate fi cauzata de luarea anumitor medicamente (analgezice, antiinflamatoare, aspirina), de o intepatura de insecta (viespe, albina, tantar) sau poate avea o origine alimentara (capsuni, condimente, crustacee, peste). Mecanismul sau este variabil: fie declanseaza eliberarea in organism de histamina continuta in peretele intestinal, fie provoaca o reactie alergica. In sfarsit, unele boli infectioase (hepatita virala, mononucleoza infectioasa, unele boli parazitare) pot comporta o urticarie in faza lor initiala. Cauzele urticariei cronice sunt mult mai numeroase decat cele ale urticariei acute. Urticariile cronice fizice (adica declansate de factori fizici), ereditari sau dobanditi, se clasifica in diferite tipuri: urticarie colinergica, urmeaza eliberarii unei substante denumite acetilcolina, continuta in mod normal in celulele nervoase; acest fenomen este adesea consecutiv unui efort fizic intens sau unei presiuni exercitate de un obiect greu de piele si este favorizat de sudatie; urticarie la frig, care e frecventa; urticarie la apa, care face periculoase baile in apa de rau sau de mare; urticaria solara, care afecteaza toate regiunile corpului expuse la soare. Urticariile cronice alergice pot fi provocate de un medicament sau de zacutul la pat, dar si de un pneumalergen (substanta alergizanta continuta in atmosfera: polenuri, pulberi). Totusi, in 30 pana la 40% dintre cazuri, cauzele urti-cariilor raman necunoscute. Simptomele si semnele urticariei. Ca regula generala, urticaria afecteaza dermul superficial; ea se recunoaste usor datorita asemanarii cu leziunile provocate de urzica. Placardele sunt rotunde, putin ridicate, rozalii, inconjurate de o margine alba mai mult sau mai putin marcata; foarte mobile si trecatoare, ele dispar pentru a reaparea in alte locuri ale corpului, uneori in cateva ore. La unii bolnavi se observa un dermografism: o placa de urticarie apare in locul in care pielea a fost frecata. Urticariile colinergice si urticariile la apa sunt caracterizate printr-un fel de cosuri de marimea unui cap de ac cu gamalie. Urticariile cronice asociate unei boli generale se traduc prin aparitia de placarde adesea fixe, simetrice, putin sau deloc pruriginoase; ele pot sa fie insotite de o febra usoara, de dureri articulare si de un sindrom inflamatoriu moderat. Tratamentul urticariei consta in administrarea de antihistaminice pe cale orala sau injectabila, asociata uneori cu cea orala a altor medicamente ca cromoglicatul de sodiu sau ketotifenul, care inhiba degranularea celulelor numite mastocite, fenomenul care elibereaza histamina. Corticosteroizii, administrati pe cale orala sau injectabila, nu se utilizeaza decat in urticariile severe. De altfel, ingrijirile locale ale pielii implica toaleta cu un sapun acid sau cu apa care contine otet si aplicatii de lapte care catifeleaza pielea. Cauza urticariei trebuie sa fie tratata de fiecare data cand este posibil, suprimarea alimentului sau medicamentului responsabil, chiar desensibilizarea. Mai mult, exista adesea un factor psihologic favorizant, al carui rol poate fi atenuat cu anxiolitice si cu o psihoterapie.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera U
