Peritonita - enciclopedia universala
Peritonita: Inflamatie a peritoneului. O peritonita este aproape intotdeauna consecutiva unei atingeri a unui organ abdominal: fie un viscer este infectat si bacteriile se propaga apoi din aproape in aproape in peritoneu; fie peretele unui viscer cavitar (intestin, de exemplu) este perforat, iar continutul sau - care poate cuprinde bacterii si substante agresive - se acumuleaza in peritoneu. Odata inflamatia declansata, se produce o ocluzie intestinala. Pierderile lichidiene diminueaza de altfel volumul sangvin, ceea ce explica, in caz de peritonita grava sau prelungita, suferinta principalelor viscere (plamani, rinichi). Peritonita acuta. Inflamatiile acute ale peritoneului au origini foarte diferite: perforarea unui ulcer al stomacului sau al duodenului; apendicita; colecistita (inflamatia veziculei biliare); sigmoidita (inflamatia ultimei parti a colonului); plaga unui viscer cavitar, survenita in cursul unui traumatism al abdomenului; salpingita (inflamatia uneia sau ambelor trompe uterine); in acest ultim caz, peritonita ramane localizata in micul bazin: atunci se vorbeste de pelviperitonita. O peritonita acuta poate fi generalizata sau localizata. O peritonita acuta generalizata se traduce printr-o durere abdominla intensa si generalizata, prin semne de paralizie intestinala (varsaturi, oprire a evacuarii materiilor fecale si a gazelor), printr-o alterare a starii generale (febra, depresie) si uneori prin semne ale micsorarii volumului sangvin (paloare, anxietate, puls rapid). Muschii peretelui abdominal sunt foarte contractati; peretele abdominal devine tare, tensionat, dureros (ventru de lemn). O peritonita acuta localizata antreneaza formarea de aderente care compartimenteaza cavitatea peritoneala si impiedica focarul infectios sa se intinda. Localizarea sa depinde de organul in cauza (in jos si in dreapta abdomenului pentru apendicita, in jos si la stanga pentru sigmoidita). In caz de peritonita acuta, bolnavul trebuie sa fie spitalizat de urgenta intr-un serviciu de chirurgie. Reanimarea consta, in principal, in compensarea pierderilor lichidiene prin perfuzii intravenoase. Operatia vizeaza tratarea cauzei peritonitei (suturare pentru a inchide un ulcer perforat, ablatia unui apendice etc.), curatarea cavitatii abdominale si amplasarea unui dren. In completare, se administreaza antibiotice. Spitalizarea dureaza, in general, intre 8 si 15 zile.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera P
Perles - enciclopedia universala
Perles: Inflamatie cutanata localizata la comisurile buzelor. Un perles, denumit popular zabaluta, este cauzat fie de un aparat dentar prost adaptat, fie de o infectie cu o bacterie ca streptococul sau treponema (agentul sifilisului), sau cu o ciuperca microscopica precum candida. El se traduce prin aparitia uneia sau mai multor fisuri mici la comisura buzelor. Adesea perlesul este bilateral si nedureros; pielea comisurilor poate fi rosie (micoza) sau tesuturile subiacente pot fi infiltrate (sifilis). Perlesul este foarte contagios in caz de sifilis; este insa putin sau deloc contagios in celelalte cazuri. In afara administrarii penicilinei in caz de sifilis, tratamentul este local; nitrat de argint si pomada antibiotica impotriva streptococului, pomada antifungica si spalaturi alcaline ale gurii in caz de micoze.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera P
Peroneu - enciclopedia universala
Peroneu: Os lung situat la fata externa a gambei, al carei schelet il constituie impreuna cu tibia. Peroneul se articuleaza in partea de sus cu tibia, iar in partea de jos cu tibia si cu astragalul. Extremitatea inferioara a peroneului, numita si maleola externa, joaca un mare rol in stabilitatea gleznei. Fracturile de peroneu sunt destul de frecvente si adesea sunt asociate cu alte fracturi. Fracturile partii mediane a peroneului, atunci cand sunt izolate necesita o simpla imobilizare, gipsata sau nu, a gambei, pentru aproximativ 6 saptamani. Asociate cu o fractura de tibie, ele nu necesita vreun tratament specific: doar fractura de tibie este tratata. Fracturile maleolei externe a peroneului sunt de doua tipuri: simpla smulgere provocata de o entorsa grava a gleznei, antrenand o dezinsertie a ligamentelor laterale; fractura care atinge si extremitatea inferioara a tibiei, sau maleola interna, pune in discutie stabilitatea articulatiei gleznei si trebuie sa constituie obiectul unei osteosinteze (reasamblarea fragmentelor osoase) chirurgicale. Fracturile extremitatii superioare a peroneului sunt in general asociate cu fracturile extremitatii superioare a tibiei (platoul tibial). Atunci nu este tratata decat fractura de tibie.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera P
