Stilul indirect liber - enciclopedia universala
Stilul indirect liber: Este considerat o varianta a vorbirii indirecte care consta in reproducerea spuselor cuiva, fara dependenta lor de un verb al declaratiei sau echivalent al acestuia si fara element de relatie; intr-o naratiune stilul indirect liber face posibila interferenta dintre vorbirea personajului si a naratorului. Stilul indirect liber imprumuta si asociaza elemente si din vorbirea directa si din vorbirea indirecta, timpurile verbale si pronumele personale sunt folosite ca in vorbirea indirecta, lipsind relatia de subordonare printr-o completiva. Este o modalitate de reproducere a vorbirii si nu trebuie confundat cu monologul interior. Prin folosirea lui se obtine: o reproducere a unei presupuse replici a unui personaj; o relatare (tot de catre autor) a unei suite de reflectii ale personajului, situatie in care se aproprie, functional, de monologul interior, de care se deosebeste formal (prin folosirea exclusiv a persoanei a III-a). Stilul indirect folosit in nuvela istorica pentru a crea admosfera de epoca si culoarea locala reprezinta pauze necesare (portrete si descrieri de interioare, ceremonii, etc.). Acestea pot fi realizate la fiecare nivel al limbii: la nivel fonetic, ortografic si de punctuatie: abundenta virgulelor cerute de apozitii si enumeratie, juxtapunere; la nivel lexico-semantic: cuvantul cu frecventa maxima; retele lexicale (fizionomie, vestimentatie, cromatica); la nivel morfo-sintactic: grupurile nominale (substantiv si adjectiv); sintaxa frazei finale generatoare de ambiguitate; la nivel stilistic: figuri de stil, figuri de constructie.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera S
Stimulare cardiaca - enciclopedia universala
Stimulare cardiaca: Excitarea electrica artificiala a ventriculului drept destinata sa asigure contractia regulata a inimii si realizata tehnic cu ajutorul unui stimulator cardiac sau a unei sonde de antrenare.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera S
Stimulator cardiac - enciclopedia universala
Stimulator cardiac: Aparat electric implantat in corp, care furnizeaza miocardului (muschiului inimii) impulsuri electrice regulate. Un stimulator cardiac este constituit dintr-o pila (baterie), care genereaza impulsuri, si dintr-un circuit electronic, ce permite emisia si controlul. Aceste impulsuri sunt transmise miocarului prin intermediul unui fir conductor, sau al unei sonde de antrenare, care este introdusa pe cale venoasa pana in cavitatile cardiace drepte. Implantarea este efectuata sub anestezie locala: cutiuta stimulatorului este ingropata intr-un lacas pregatit special, intre pielea toracelui si muschiul mare pectoral, implantarea necesita o spitalizare de cateva zile. Prezenta cutiutei nu antreneaza decat o jena locala minima. Utilizarea pilelor cu litiu si a miniaturizarii circuitelor electronice permite ca un stimulator sa functioneze mai multi ani. Stimulatorul cardiac este indicat in orice caz de slabire a cailor de conducere electrica naturale ale inimii. Tulburarile conductiei cardiace, responsabile de stari de rau si de sincope, necesita, in general, stimulatoare care functioneza la cerere (stimulare sentinela) si nu furnizeaza un impuls decat in caz de deficienta a ritmului cardiac spontan. Purtatul unui stimulator cardiac necesita o urmarire medicala de catre un specialist de doua ori pe an. Riscul electric rezida in consumarea pilei. Inlocuirea acesteia se face cu pretul unei reinterventii minime. Riscul electronic trebuie sa fie ocolit prin evitarea apropierii de orice sursa de curent electromagnetic puternic (imagerie prin rezonanta magnetica, dispozitivele de control din aeroporturi etc.) care ar putea crea interferente. Riscul mecanic exista atunci cand are loc o punere sub tensiune a sistemului sonda-cutiuta, prin traumatism direct sau prin miscare de extensie extrema a membrelor superioare, de exemplu.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera S
Stiuca - enciclopedia universala
Stiuca: are un bot lung si lat, plin de dinti taiosi, si un corp alungit care poate ajunge pana la 1,5 metri. Caracteristicile ei i-au adus si numele de rechin de apa dulce. Bineinteles, nu este un rechin, dar este un pradator la fel de vorace si de temut ca si acesta. Stiuca este solitara si isi vaneaza prada stand la panda. Ea ramane imobila, ascunsa printre plantele acvatice; atunci cand un banc de pesti mici are proasta inspiratie sa-i treaca prin apropiere, ea se repede asupra lui si, dintr-o lovitura de coada, prinde prada si o inghite, incepand de la cap. Stiuca se gaseste in cursuri de apa adanci, al caror curent este destul de lent, si in lacuri si iazuri nu prea reci, cu malurile ierboase. Femela depune intre 30.000 si 60.000 de icre in mijlocul vegetatiei acvatice si intr-o zona putin adanca. Cresterea puietului este foarte rapida si ei pot trai cam douazeci de ani.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera S
