Stomatologie - enciclopedia universala
Stomatologie: Specialitate medicala care se consacra studiului bolilor cavitatii bucale precum si tratamentului lor.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera S
Stomie - enciclopedia universala
Stomie: Tehnica chirurgiala care consta in punerea cap la cap a doua organe cavitare (de exemplu, stomacul si intestinul subtire), sau a unui organ cavitar (colon, uretera) cu pielea. In acest ultim caz, termenul de stomie desemneaza atunci prin extensie, si rezultatul interventiei, adica orificiul de curgere a materiilor fecale sau a urinei. Stomia consta de cele mai multe ori in deschiderea unui segment de intestin la nivelul pielii: atunci sc vorbeste de ileostomie daca este vorba de ileon (ultima parte a intestinului subtire), ori de colostomie daca este vorba despre colon. Aceasta ultima interventie se poate practica pe oricare segment al colonului: ea se numeste cecostomie atunci cand cecumul este imbinat cu pielea, colostomie transversa atunci cand este vorba despre colonul transvers si colostomie stanga daca este vorba de colonul stang sau de colonul descendent. O colostomie poate, de asemenea, sa priveasca ureterele, pentru a crea, dupa ablatia vezicii, o derivatie a urinelor; atunci se vorbeste de ureterostomie; uretera este imbinata fie cu pielea (ureterostomie cutanata), fie cu un viscer cavitar, de exemplu colonul (ureterocolostomie). O stomie poate fi temporara; practicata in asteptarea cicatrizarii leziunilor ea permite o restabilire a circuitului digestiv sau urinar normal, ori definita, daca, in aval, caile digestive sau urinare sunt distruse, astupate sau indepartate. Exista 3 tipuri: aparatele zise "dintr-o bucata", constituite dintr-o punga adeziva pe care este integrat un inel de material adeziv, ansamblul trebuind sa fie reinnoit la fiecare schimbare a pungii; aparatele zise din "doua bucati", in care punga este fixata la suportul adeziv prin doua garnituri care asigura o fixare solida si etansa, permitand in acelasi timp indepartarea pungii in orice moment. Astfel este posibil sa se lase suportul pe loc timp de mai multe zile (in timp ce punga este schimbata sau golita pe masura necesitatii), evitand scoaterile prea frecvente, uneori greu tolerate de piele; tampoanele si dopurile sunt utilizate doar de catre subiectii carc au suferit o colostomie stanga. Ele sunt autoadezive. Tampoanele au proprietatea de a se expanda in contact cu mucoasa colica, ceea ce blocheaza materiile fecale pentru un oarecare timp. Ajustarea pungilor se face actualmente perfect si apa-ratajele nu emit nici zgomote, nici mirosuri neplacute. Unele colostomii stangi sunt atat de bine tolerate incat pacientul nu poarta punga, multumindu-se sa-si goleasca intestinul la 2-3 zile printr-o irigatie colica, clisma cu apa calduta administrata prin orificiul stomiei. Aceasta tehnica, evacuand complet colonul, care se mentine in continaure gol aproape 48 ore, permite pacientului sa se dispenseze total de aparat pe aceasta perioada sau sa utilizeze un material mai "usor" (o simpla compresa sau o minipunga). Punga trebuie sa fie schimbata in fiecare zi daca este de tipul dintr-o bucata sau, daca este din doua bucati, atunci cand se simte nevoia. Este preferabil ca punga sa fie schimbata seara sau dimineata, in momentul in care scurgerea de urina sau de materii fecale este mai mica. Dezlipirea peretilor pungii inainte de aplicare permite sa intre putin aer si faciliteaza scurgerea fecalelor si urinelor. O data aplicat aparatul, subiectul trebuie sa verifice ca punga este bine fixata, tragand usor in jos. Conturul orificiului de scurgere a fecalelor sau urinelor trebuie sa fie spalat cu apa calduta si un sapun bland, cu o manusa de toaleta rezervata acestui scop, ori eventual cu batiste de hartie sau cu comprese. Trebuie evitat sa sc frece prea energic sau sa se produca iritatii cu alte produse, apoi sa fie uscat cu grija inainte de a fixa punga. Ca regula generala, in lunile care urmeaza interventiei, dimensiunile orificiului scad usor. Marimea acestuia mai evolueaza si in functie de fluctuatiile greutatii corporale. In consecinta, alegerea unui aparat nu este definitiva: este posibil ca acesta sa fie schimbat dupa tipul activitatilor subiectului sau dupa evolutia stomiei sale. O schimbare a marimii, formei sau culorii orificiului si a pielii care il inconjoara, o sangerare persistenta trebuie sa faca obiectul unei consultatii medicale, ca si orice modificare de durata a consistentei fecalelor sau orice schimbare a mirosului sau a aspectului urinelor.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera S
Stop cardiocirculator - enciclopedia universala
Stop cardiocirculator: Incetare spontana ireversibila a unei activitati cardiace eficace, care antreneaza o oprire a perfuzarii organelor vitale. Un stop cardiocirculator este denumit in mod obisnuit stop cardiac. Se mai vorbeste adesea si de o ineficienta cardiovasculara. Un stop cardiocirculator este, in general, complicatia unei cardiopatii ischemice (infarct miocardic). Cauzele directe cele mai frecvente sunt fibrilatia ventriculara (activitate cardiaca anarhica), asistolia (absenta unei activitati electrice) si disociatia electromecanica (activitate electrica pesistenta, dar fara eficacitate a inimii asupra circulatiei). O ineficacitate cardiocirculatorie mai poate rezulta si dintr-o tulburare majora a ritmului (bradicardie sau tahicardie) sau dintr-o mare perturbatie circulatorie (hemoragie masiva, embolie pulmonara). Un stop cardiocirculator provoaca in 15-20 secunde o pierdere a constientei si opreste comanda respiratorie. In faza initiala a stopului pot surveni convulsii, cu pierderea urinei. Disparitia pulsului, perceputa pe carotidele de pe fiecare parte a gatului sau pe artera femurala in regiunea inghinala, atesta ineficacitatea cardiorespiratorie. Miscarile respiratorii sunt absente sau inlocuite prin secuse respiratorii intermitente. Cianoza buzelor si a urechilor traduce anoxia tisulara, iar midriaza (dilatatia fixa a pupilelor) arata rasunetul cerebral grav al acestei anoxii. Constatarea stopului cardiocirculator impune manevre imediate de reanimare: asigurarea eliberarii cailor aeriene de orice obstacol, efectuarea unei respiratii artificiale gura-la-gura, restaurarea unei activitati circulatorii prin masaj cardiac extern. Reanimarea trebuie sa fie continuata pana la recuperarea bolnavului (eficacitatea ei fiind judecata prin prezenta unui puls femural si prin ridicarea custii toracice in cursul respiratiei gura-la-gura, pana la sosirea unui personal calificat sau pana la declararea mortii de catre un medic. Masurile de salvare sunt inlocuite cu ventilatia artificiala dupa intubatie traheala si prin tratamente care depind de cauza stopului cardiocirculator (de exemplu soc electric extern in caz de fibrilatie ventriculara). Masajul cardiac este urmat pana la reluarea unei activitati cardiace spontane suficiente.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera S
Strabisn - enciclopedia universala
Strabisn: Defect al paralelismului axelor vizuale, caracterizat printr-o deviatie a axei unui ochi in raport cu celalalt si asociat cu o tulburare vizuala. Strabismul este o afectiune deosebit de frecventa care afecteaza, in principal, copiii in primii lor ani de viata. Strabismul convergent, ori esotropia (deviatia ochiului spre interior), este observat in mod curent la copiii mici. El se intalneste in cazuri de anizometropie (diferenta de refractie intre cei doi ochi, ceea ce antreneaza o diferenta de marime intre imaginile percepute cu fiecare ochi), in caz de hipermetropie puternica, de paralizie partiala a unui muschi oculomotor sau de boala nevizibila a globului ocular (cataracta, retinoblastom, ptozis). Strabismul divergent, ori exotropia (deviatia unui ochi spre exterior), este mai putin frecvent. El afecteaza copiii mai mari sau adultii si rezulta adesea dintr-o miopie puternica sau dintr-o pierdere mai tarzie a vederii. Perturbarea vederii se poate manifesta in doua moduri diferite. Daca cele doua imagini primite de creier sunt prea diferite, acesta o poate anula pe cea mai putin buna dintre ele. Astfel, ochiul deviat isi pierde treptat capacitatile sale vizuale si nu mai transmite creierului nici o imagine, din lipsa de antrenament: aceasta este ambliopia. In strabismele mici, din contra, creierul poate incerca sa faca sa concorde cele doua imagini putin diferite intre ele, primite prin doua puncte retiniene necorespondente; atunci este vorba de o concordanta retiniana anormala, mai dificil de detectat. Cu cat tratamentul este mai precoce, cu atat este mai eficace. De asemenea, este necesar sa se deceleze un strabism convergent de la cea mai mica varsta (daca este posibil chiar inainte de 6 luni). In schimb, netratat dupa 6 ani, strabismul este mai dificil de vindecat. Corectia ametropiei (tulburare a refractiei), cu ajutorul lentilelor corectoare, poate fi intreprinsa de la varsta de 8 luni. Ochelarii trebuie purtati in permanenta. Tratamentul ambliopiei trebuie, de asemenea, sa inceapa cat mai devreme si se realizeaza astupand ochiul functional pe perioade lungi (de la doua ore pe zi pana la intreaga zi, timp de mai multe zile la rand). Aceasta ocluzie se practica de cele mai multe ori cu ajutorul unui pansament pus pe ochiul neatins; ea are drept scop sa oblige celalalt ochi sa-si dezvolte functia vizuala. Daca tratamentul este precoce si complet, atunci este incununat de succes in 90% din cazuri. In celelalte cazuri, o reeducare ortoptica, destinata sa oblige ochii sa lucreze impreuna, poate fi avuta in vedere spre varsta de 5 ani, cand copilul este suficient de cooperativ. O micsorare a unghiului de deviatie mai poate fi obtinuta si prin aplicarea de adezive pe lentilele ochelarilor, de cele mai multe ori pe partile nazale (strabism convergent), ceea ce obliga ochii sa fixeze obiectul drept in fata lor. Lentilele cu dubla focalizare pot contribui la micsorarea convergentei vederii de aproape in caz de hipermetropie marcata printr-un efort de acomodare prea mare. In sfarsit, prisme lipite de partea interna a lentilei fiecarui ochi permit mentinerea ochiului pe axa lui buna, de cele mai multe ori in asteptarea unui tratament chirurgical. Tratamentul chirurgical nu intervine decat in ultima instanta. El consta in deplasarea insertiei anumitor muschi oculomotori (de exemplu, de tragere inapoi a punctului de insertie a muschilor drepti interni in caz de strabism convergent) si/sau in scurtarea altora. Aceasta operatie este practicata sub anestezie generala. Spitalizarea dureaza 2-3 zile. Dupa interventie, este adesea necesar purtatul de lentile corectoare, precum si o reeducare ortoptica.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera S
