Testul lui Schilling - enciclopedia universala
Testul lui Schilling: Test care permite sa se studieze procentul de absorbtie intestinala a vitaminei B12 si, atunci cand exista un deficit in aceasta vitamina, sa i sc precizeze mecanismul. Examenul consta in administrarea pacientului, pe cale orala, pe de o parte, de vitamina B12 marcata cu un izotop radioactiv, apoi in masurarea, pe de alta parte, a cantitatii de vitamina B12 eliminata prin urina.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera T
Testul lui Schirmer - enciclopedia universala
Testul lui Schirmer: Examen destinat masurarii cantitatii de lacrimi secretate de glandele lacrimale. Testul lui Schirmer este practicat pentru diagnosticarea unui sindrom uscat (Gougerot-Sjogren) sau, la persoanele care doresc sa poarte lentile de contact, pentru a evalua secretia lacrimala. Testul lui Schirmer consta in plasarea, in apropiere de unghiul extern al ochiului, a unei benzi de hartie milimetrica. Dupa 3 minute, se masoara numarul de gradatii ale hartiei care au fost umezite de secretia lacrimala.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera T
Tetanie - enciclopedia universala
Tetanie: Stare patologica ce este caracterizata prin crizc de contracturi musculare. Tetania se manifesta in doua forme de afectiuni. Prima, cea mai rara, poate fi consecinta unei micsorari a concentratiei de calciu sangvin (hipocalcemie), ca in cazurile rar observate de hipoparatiroidie, dar si unei diminuari a cantitatii de magneziu sau de potasiu (hipokaliemie), ori unei alcaloze, adica unui exces de baze (substante alcaline) in organism. A doua forma de tetanie, mai frecventa, careia i se rezerva, in general, denumirea de spasmofilie si care mai este numita uneori tetanie normocalcemica, nu are o cauza precisa: deficite in magneziu sau calciu prea mici pentru a fi masurate, factori psihologici. Existenta spasmofiliei ca afectiune autonoma nu este unanim recunoscuta. Tetania cuprinde de obicei crize episodice si simptome permanente, dar unul dintre aceste doua elemente poate fi atenuat sau absent. Crizele de tetanie, frecvente, sunt caracterizate prin contracturi musculare (contractii puternice si prelungite) ale mainilor (degete stranse in forma de con), uneori ale picioarelor, mult mai rar ale fetei. Semnul lui Trousseau, caracteristic, asociat cu crampe ale mainii si cu o intepenire a degetelor, care se strang sub forma "mainii de mamos". In acelasi timp, bolnavul se plange de furnicaturi in maini, in picioare si in jurul gurii. Exista crize grave, insa doar in forma cauzata de o hipocalcemie, riscul fiind legat de spasmul laringelui, care antreneaza o jena respiratorie acuta. Spasmofilia, uneori deranjanta, este intotdeauna benigna: crizele, mai putin accentuate, se limiteaza la o senzatie de indispozitie si la cateva furnicaturi. Ele au tendinta sa se atenueze cu varsta. Nu are loc pierderea constientei in timpul crizei, care inceteaza de la sine. Simptomele permanente, care persista intre crize, sunt crampele, furnicaturile, o anxietate, o insomnie sau o stare de oboseala. Percutia nervului facial din apropierea unghiului maxilarului poate provoca o contractie a buzelor. Aplicarea unui garou pe brat poate declansa semnul lui Trousseau (acces de contractura). Daca dozarea calciului sangvin nu pune in evidenta nici un deficit, e. ste probabil vorba de o spasmofilie. Tratamentul depinde de forma de tetanie. Forma care are o cauza precisa este tratata in mod obligatoriu, la nevoie, de urgenta (injectie intravenoasa cu calciu). Spasmofilia este uneori tratata prin prescrierea de calciu, de magneziu sau de vitamina D, asociate eventual, desi nu exista vreo dovada stiintifica privind eficacitatea acestui tratament. Adesea se recomanda sa se respire intr-un sac de plastic atunci cand incepe criza, deschiderea sacului fiind aplicata in cel mai scurt timp posibil in jurul gurii, ceea ce ar impiedica instalarea alcalozei cauzate de hiperventilatie. In tratamentul de fond pot fi, de asemenea, indicate o psihoterapie sau administrarea unui anxiolitic.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera T
Tetanos - enciclopedia universala
Tetanos: Boala infectioasa cauzata de o bacterie Gram pozitiva, bacilul lui Nicolaier, ori Clostridium tetani. Bacilul lui Nicolaier traieste sub forma de spori in pamant si in intestinul mamiferelor. Tetanosul este transmis omului avand ca poarta de intrare o leziune cutaneomucoasa (ranire, muscatura), indiferent ca plaga este profunda sau, din contra, foarte usoara, chiar infima, ca o zgarietura, o intepatura intr-un spin de trandafir, o aschie etc. Aceasta mai poate fi si o leziune cronica ce nu atrage atentia ca atare, ca un ulcer varicos al gambei. Nou-nascutul poate contracta boala plecand de la plaga ombilicala atunci cand, dupa obiceiurile din unele tari in curs de dezvoltare, se aplica pamant pe bontul ombilical. Simptomele tetanosului sunt determinate de actiunea toxinei germenelui, exotoxina (toxina eliberata in mediul exterior). Dupa o incubatie de 3 pana la 30 zile, primul semn, intotdeauna deosebit de semnificativ, este un trismus (constrictie a maxilarelor cauzata de contractura involuntara a muschilor masticatori). Masticatia devine dureroasa in cateva zile, uneori chiar mai repede; bolnavul nu are febra si isi pastreaza luciditatea. Tetanosul se numeste generalizat atunci cand trismusul este insotit de contractura. de asemenea permanenta, a muschilor gatului apoi ai trunchiului. Aceasta contractura antreneaza atitudini caracteristice, ca cea a trunchiului in arc de cerc cu concavitatea posterioara, ori opistotonusul. Aceasta faza, zisa de extensie, dureaza una sau doua zile, iar durata ei constituie cel mai bun indicator al gravitatii bolii. In cursul paroxismelor, febra creste si este insotita de o transpiratie abundenta si de o accelerare a ritmului cardiac. Poate surveni o asfixie fie prin spasm al laringelui, fie prin blocarea custii toracice. Tetanosul poate ramane localizat la un membru; el este atunci de o gravitate mai mica. Tratamentul tetanosului generalizat necesita o spitalizare intr-un serviciu de reanimare si consta, in afara ingrijirilor specifice care se aduc unei plagi daca ea este inca reperabila (dezinfectie, antibioterapie), se recurge la o administrare in doza mare de ser antitetanic uman (gamaglobuline specifice) si mai ales la incercarea de a face sa cedeze contracturile prin folosirea de miorelaxante: barbiturice sau benzodiazepine in doza mare, chiar curara in cazurile foarte grave. Scopul este acela de a evita asfixia asteptand incetarea spontana a efectelor toxinei. Vindecarea este obtinuta in mai mult de 80% dintre cazuri, sechelele nefiind rare: blocaje articulare, rupturi tendinoase si musculare. Faptul de a fi fost bolnav de tetanos nu confera nici o imunitate ulterioara. Complexitatea si lungimea acestui tratament (3 pana la 5 saptamani) contrasteaza cu eficacitatea si simplicitatea vaccinarii. Aceasta este obligatorie si asigura o prevenire perfecta daca ea este bine practicata: 3 injectii la interval de o luna cu rapel dupa 1 an, apoi din 10 in 10 ani (interval maxim), fara nici o contraindicatie. Aceasta vaccinare este adesea asociata cu vaccinarea impotriva difteriei, tusei convulsive (DTP) si uneori si cea impotriva poliomielitei (DTPP).
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera T
