Veverita - enciclopedia universala
Veverita: este un mic rozator si totodata acrobatul padurii. Are un temperament agitat si certaret. Este si tematoare, si solitara, dar isi apara cu indarjire teritoriul. Se hraneste cu mladite tinere, scoarta de copac, alune, ghinde si, uneori, cu oua pe care le sterpeleste din cuiburile pasarilor. In anotimpul calduros ea isi face o camara cu provizii: poate strange aproape 100 kg de provizii pe care le ingroapa aproape peste tot si pe care le va dezgropa iarna, cand hrana va fi rara. Veverita isi face cuibul intr-o scorbura de copac, suficient de sus pentru a fi la adapost de pradatorii sai, care sunt rasul, vulpea si bufnita. Cuibul sau este de forma sferica, facut din ramurele si frunze si captusit cu muschi si cu pene. In acest cuib, femela aduce pe lume intre 4 si 6 pui la o nastere.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera V
Veverita (Sciurus vulgaris) - enciclopedia universala
Veverita (Sciurus vulgaris): Este o rozatoare foarte inteligenta si vioae, foarte adaptata la viata arboricola si care ne farmeca atunci cand o zarim cu giumbuslucurile si cascadoriile ei. Ea populeaza atat padurile de conifere cat si cele de foioase si este des intalnita si in parcurile mari din orase. Corpul veveritei este suplu si zvelt, perfect adaptata la cataratul prin copaci. Urechile sunt mari si terminate cu smocuri de par, membrele anterioare sunt mai mici decat cele posterioare dar ambele prevazute cu ghiare puternice. Cele posterioare ajuta mai mult la propulsie iar cele anterioare le foloseste si pentru a apuca nucile, alunele, ghinda, jirul sau conurile de brad cu care se hraneste. Veverita are o blana foarte frumoasa si bogata, de culoare bruna-rosiatica, cu spicul firului de par de culoare neagra. Pe burta este de culoare alba. Coada este stufoasa si lunga cam cat lungimea corpului si ajuta veverita sa-si mentina directia si echilibrul atunci cand sare de pe o creanga pe alta. Lungimea corpului poate ajunge la 40cm din care jumatate este reprezentata de coada. Femela de regula da nastere la doua generatii de pui pe an. Dupa o gestatie de 6 saptamani, veverita fata pana la 7 pui care ajung la maturitatea sexuala la varsta de un an. Veverita nu este un animal cu un interes crescut pentru vanatoare si in acest moment populatia de la noi din tara este stabila.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera V
Vezica - enciclopedia universala
Vezica: Rezervor natural de forma sferica in care urina se acumuleaza intre mictiuni. Vezica face parte, impreuna cu uretra, din aparatul urinar jos. Ea este situata in micul bazin, sub peritoneu, in fata uterului la femeie si a rectului la barbat, imbinarea ureterovezicala (imbinarea ureterelor cu vezica) este dotata cu un dispozitiv antireflux, un fel de valva care impiedica urina din vezica sa refuleze spre uretere. Colul vezical, partea cea mai joasa a vezicii, se deschide in uretra; el este inconjurat de un sfincter care permite deschiderea si inchiderea sa, respectiv la inceputul si la sfarsitul mictiunii; la barbat rolul acestui sfincter il joaca prostata. Mictiunea se desfasoara in mai multe faze care se supun unui control neurologic reflex. In cursul fazei de umplere vezicala, urina elaborata de catre rinichi este evacuata in vezica prin uretere. Presiunea intravezicala ramane joasa, muschiul vezical intinzandu-se. Colul vezical si sfmcterul uretral sunt atunci inchise, ceea ce permite continenta. Atunci cand vezica este plina (capacitatea sa medie este de 300-400 mililitri), apare nevoia mictionala. Sfincterele uretrei si colului vezical se relaxeaza, scazand presiunea uretrala, in timp ce muschiul vezical se contracta, antrenand golirea vezicii si evacuarea urinei prin uretra. Vezica poate fi sediul malformatiilor (exstrofie vezicala), infectiilor (cistita), tumorilor, benigne sau maligne, al unui diverticul (cavitate patologica mica), al unor tulburari neurologice (vezica neurologica), al unui glob vezical (vezica intinsa printr-o retentie de urina), al unei litiaze (prezenta calculilor) etc.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera V
Vezica neurologica - enciclopedia universala
Vezica neurologica: Orice tulburare urinara cauzata de o disfunctie sau de o leziune a sistemului nervos. Aparatul urinar se afla sub controlul permanent al sistemului nervos (creier, maduva spinarii si nervi periferici). Orice boala neurologica (accident vascular cerebral, paraplegie traumatica, sciatica etc.) poate deci sa se afle la originea unei vezici neurologice. Aceste tulburari, care se asociaza sau nu cu tulburari anorectale sau genitale, se impart in doua mari categorii. Pierderile urinare sunt legate fie de o vezica hiperactiva, denumita si vezica iritabila sau dezinhibanta (responsabila de mictiuni imperioase cu dorinta de nestapanit de a urina), fie de o insuficienta sfincteriana (pierderi de urina la efort, fara ca subiectul sa aiba dorinta de a urina). O retenfie cronica sau acuta de urina poate rezulta dintr-o paralizie a muschiului vezical - care face mictiunile lente si neplacute, subiectul trebuind sa forteze pentru a evacua vezica - sau dintr-o deschidere defectuoasa a sfincterului in timpul mictiunii. Tulburarile ocazionate de o vezica neurologica constituie intotdeauna un handicap functional, psihologic si uneori social important. De altfel, ele pot antrena complicatii ireversibile (dilatatie vezicala si renala, infectii cu repetitie, insuficienta renala) si trebuie deci intotdeauna sa fie depistate si tratate cat mai precoce posibil. Tratamentul unei vezici hiperactive face apel la medicamente care relaxeaza vezica (anticolinergice), adesea foarte eficace cu pretul catorva efecte secundare (constipatie, uscaciune a gurii). Aceste medicamente servesc, pe de o parte, la ameliorarea confortului bolnavului (disparitia pierderilor urinare si a necesitatii presante de a urina), pe de alta parte la impiedicarea vezicii sa se deformeze si rinichilor sa se dilate, cu riscul de a surveni o insuficienta renala care impune o crestere pe cale chirurgicala a volumului vezicii. Tratamentul unei insuficiente sfincteriene cuprinde sedinte de reeducare pentru a intari musculatura perineala, luarea de medicamente destinate sa creasca presiunile sfincteriene si, in caz de esec, implantarea chirurgicala a unei proteze (sfincter artificial). Tratamentul retentiei cronice sau acute de urina consta intr-un prim timp in luarea de medicamente care ajuta la contractarea muschiului vezical si favorizeaza deschiderea sfincterelor; in caz de esec, bolnavul este invatat sa evite complicatiile inerente unei retentii vezicale (infectii cu repetitie, dilatatie vezicala si renala). In cazurile cele mai grave, pot fi propuse solutii chirurgicale.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera V
