Bronsiectazie - enciclopedia universala
Bronsiectazie: Crestere permanenta si ireversibila a calibrului bronhiilor. Bronsiectazia exista sub doua forme diferite: boala bronsiectazica, difuza, si sindromul bronsiectazic, localizat. Boala bronsiectazica se instaleaza in decursul unei agresiuni infectioase acute (tuse convulsiva, ruje-ola etc.) sau cronice, uneori favorizata de o boala generala (mucoviscidioza, deficit imunitar etc.). Simptomul principal al bolii bronsiectazice este tusea, cu precadere dimineata si in pozitie culcata, eliminand o expectoratie cronica purulenta. Puseele de infectie sunt frecvente si se manifesta prin febra, o recrudescenta a expectoratiei si, adesea, prin hemoptizii (scuipat cu sange). Diagnosticul este confirmat de aspectul bronhiilor pe radiografii si mai ales la scanografie. Explorarile functionale respiratorii (masurarea volumelor si debitelor inspirate si expirate) ajuta diagnosticarea si permit sa se aprecieze gravitatea bolii. Evolutia bolii bronsiectazice este cronica, incepand cel mai des in copilarie. Tratamentul se limiteaza la kineziterapie respiratorie: drenaj postural (subiectul este asezat intr-o pozitie care usureaza expectoratia), expectoratia dirijata (ajutarea unei expectoratii eficace cu minimum de eforturi), educarea tusei. Antibioticele nu servesc decat la jugularea puseelor infectioase. Sindromul bronsiectazic localizat reprezinta o sechela a unei agresiuni bronhopulmonare severe, dar localizate: tuberculoza, abcesul pulmonar, corp strain in arborele bronsic e.t.c. . Sindromul bronsiectazic localizat se manifesta printr-o dispnee (jena respiratorie) mai mult sau mai putin importanta, o tuse uscata in caz de prezenta a unui corp strain, o expectoratie purulenta in caz de abces si hemoptizii uneori abundente. Spre deosebire de boala bronsiectazica, sindromul bronsiectazic poate fi tratat chirurgical daca bronsiectazia este handicapanta si daca kineziterapia se dovedeste ineficace.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera B
Bronsiola - enciclopedia universala
Bronsiola: Ramura de divizare a unei bronhii in interiorul plamanului. Bronsiolele (mai intai bronsiolele terminale, apoi bronsiolele respiratorii) se termina in mici saci in forma de ciorchine de strugure, numiti alveole, de-a curmezisul peretilor prin care se efectueaza schimburile gazoase cu sangele.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera B
Bronsiolita - enciclopedia universala
Bronsiolita: Inflamatie acuta a bronsiolelor evoluand spre o decompensare respiratorie. De origine virala (in principal, provocata de virusul respiratoriu sincitial), ea se propaga pe cale aeriana: contaminarea se face prin scurgerea nazala si prin picaturile emise in momentul tusei, uneori si prin mainile personalului din colectivitati (infectii nozocomiale). De asemenea, bronsiolitele sunt frecvente in mediu spitalicesc si in crese, prin epidemii mai ales de iarna. Bronsiolita, care survine adesea dupa o rinofaringita, se traduce printr-o dificultate respiratorie: cresterea frecventei respiratorii (polipnee), scobirea toracelui la inspiratie, expiratie prelungita si suieratoare. O tuse iritativa, raluri in rafale (atestand o bronhoalveolita asociata) si uneori o accelerare a ritmului cardiac sunt simptome suplimentare. Hipersecretia mucusului bronsic favorizeaza stanjenirea cailor respiratorii, in general, febra este moderata. Boala este mai grava la copiii sub 3 luni si in caz de antecedente de prematuritate sau de hipotrofie. Ea poate sa se manifeste atunci printr-o cianoza care indica o diminuare a concentratiei in oxigen a sangelui, o bataie a narilor dezvaluind o insuficienta respiratorie, un refuz de a se alimenta, o agitatie, tulburari de cunostinta. Diagnosticul, evocat de simptome si prin auscultare, trebuie sa fie confirmat prin radiografie pulmonara. Tratamentul poate fi efectuat la domiciliu, cu exceptia formelor grave, in care copilul trebuie sa fie spitalizat. Tratamentul se bazeaza pe kineziterapie respiratorie, destinata sa dezobstrueze caile aeriene superioare. Uneori, bronhodilatatoarele sunt proscrise. Pentru a evita o suprainfectie bacteriana poate fi util un tratament cu antibiotic. Tratamentul antiviral este rezervat formelor severe cand exista un teren cu risc (boala cardiopulmonara). Copilul poate fi spitalizat pentru a beneficia de un aport de oxigen sau de o asistenta respiratorie, precum si de o alimentatie prin sonda gastrica sau pe cale intravenoasa. Bronsiolita evolueaza, de obicei, in cateva zile si se vindeca fara sechele. Uneori, episoadele pot sa se repete din cauza unei imunitati de scurta durata fata de virus. Un sugar poate deci sa faca 2-3 bronsiolite pe an. Dupa un timp, aparitia unui astm la copiii care au avut o bronsiolita ar fi posibila, mai ales in familiile care prezinta un teren alergic.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera B
Bronsita - enciclopedia universala
Bronsita: Inflamatie a bronhiilor, acuta sau cronica, traducandu-se printr-o tuse umeda si prin expectoratii. Bronsita acuta, una dintre afectiunile respiratorii cele mai frecvente, este consecinta unei infectii virale a bronhiilor (bronsita) sau a bronsiolelor (bronsiolita). Cu aparitie brusca si de durata scurta, bronsita este favorizata de tabagism si de poluarea atmosferica, si survine mai ales iama. Semnele clinice sunt o tuse in accese, raguseala, expectoratii (scuipat) si o febra a carei manifestare variaza dupa virusul in cauza, dar care nu depaseste 39°C Diagnosticarea nu necesita examene suplimentare. Simptomele pot disparea spontan in mai putin de doua saptamani. Totusi, evolutia poate sa se indrepte si spre o suprainfectie bacteriana, expectoratia devenind atunci purulenta (groasa, galbuie sau verzuie). Complicatiile, ca o pneumonie sau o pleurezie, sunt exceptionale. In plus, exista un risc de insuficienta respiratorie la subiectii fragili (sugar, batran). Tratamentul unei bronsite acute se efectueaza doar pentru indepartarea simptomelor: medicamente impotriva infectiei si excesului de secretii bronsice, administrate pe cale orala sau rectala, sau in inhalatii. Antibioticele sunt indicate in caz de suprainfectie si la subiectii fragili. Bronsita cronica se caracterizeaza printr-o hipersecretie bronsica permanenta sau recidivanta. Se vorbeste de bronsita cronica atunci cand perioadele de tuse si de expectoratie dureaza mai mult de 3 luni consecutiv si se intind pe cel putin doi ani. Fumatul joaca un rol important in aceasta boala: frecventa bronsitei cronice la nefumatori este de ordinul a 8%, in timp ce ea atinge 50% la subiectii care fumeaza mai mult de 20 tigari pe zi. Mai intervin si alti factori: poluarea atmosferica (uneori legata de locul de munca) si infectiile repetate. Diagnosticul se stabileste doar prin auscultatie. Totusi, pot fi prescrise unele examene: radiografia toracica, analizele sangelui si explorarea functionala respiratorie. Bronsita cronica evolueaza spre insuficienta respiratorie cronica si spre enfizem (dis-tensia si distrugerea alveolelor pulmonare), care antreneaza o hipertensiune arteriala pulmonara marcata printr-o gafaiala, o cianoza, un edem al membrelor inferioare. Dupa mai multi ani, jena respiratorie la efort persista si in repaus, si devine invalidanta. In plus, exista un risc de aparitie a cancerului bronhopulmonar. Tratamentul, care variaza dupa gravitatea bolii, se bazeaza pe incetarea fumatului, pe supravegherea si tratamentul antibiotic precoce si sistematic la fiecare noua infectie bronsica, pe kineziterapia respiratorie, pe administrarea de medicamente (bronhodilatatoare, fluidifiante ale secretiilor, analeptice). In formele cele mai serioase, poate fi administrat oxigen la domiciliu. Prevenirea consta in lupta individuala si colectiva impotriva tabagismului si a poluarii.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera B
