Barbu, Eugen - enciclopedia universala
Barbu, Eugen: (n. 20 februarie 1924, Bucuresti - d. 7 septembrie 1993, Bucuresti) - prozator. A absolvit Scoala de ofiteri dejandarmi. A audiat cursuri la Facultatea de Drept, Litere si Filosofie, fara a le absolvi. Redactor sef la Luceafarul (1962-1968) siSaptamana (1970-1989) . Membru corespondent al Academiei (1974) , laureat al Premiului Herder (1978) , in care calitate l-a desemnat ca bursier pe Comeliu Vadim Tudor. Sensibil la pitoresc, a realizat romanul periferiei bucurestene de altadata: Groapa, 1955, volum de debut; Balonul e rotund, Unsprezece, 1956 evoluand spre cuprinderea problemelor istoriei: Soseaua Nordului, 1959; Facerea lumii, 1964; Princepele, 1969, Premiul Academiei; Saptamana nebunilor, 1975; Incognito, 4 vol., 1975-1980, vol. I - Premiul Uniunii Scriitorilor, roman in jurul caruia a existat un Raport de plagiat, seful comisiei fiind criticulNicolae Manolescu. A publicat mai multe volume de nuvele: Oaie si ai sai, 1958; Pranzul de duminica, 1962, reportaje: Pe- un picior de plai, 1957; Foamea de spatiu, 1969; Jurnal in China, 1970. A publicat si eseistica: Mastile lui Goethe, 1967; O istorie polemica siantologica a literaturii romane de la origini pana in prezent, vol. I - Poezia romana contemporana, 1975, iar in ultima vreme scenarii de film: Bietul Ioanide dupa G. Calinescu si altele, care cuprind episoade eroico-romantice din istoria nationala, multe in care a jucat sotia sa, actrita Marga Barbu.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera B
Barbu, Ion - enciclopedia universala
Barbu, Ion: (n. 19 martie 1895, Campulung, jud. Arges - d. 11 august 1961, Bucuresti; nume la nastere Dan Barbilian) matematician si poet. S-a inscris la Facultatea de Matematica din Bucuresti, pe care a intrerupt-o din cauza razboiului. Si-a luat licenta in 1921 si a plecat la Gotingen, Germania, pentru doctorat. A audiat cursurile lui Hilbert, dar, atras de literatura, s-a stabilit la Tubingen, unde studia prietenul sau Tudor Vianu, apoi la Berlin. Debutase ca poet in 1918 in Literatorul lui Alexandru Macedonski. Din 1924 a fost profesor de matematica la Giurgiude unde era Vianu, al carui tata, medic, l-a si gazduit si la Bucuresti. Si-a trecut doctoratul in 1929 cu Gh. Titeica (teza Reprezentari canonice ale adunarii functiilor ipereliptice) , fiind profesor la Caterdra de Geometrie a Facultatii de matematica de la Universitatea Bucuresti. Camatematician s- a ocupat de fundamentarea axiomatica a geometriei (spatiile Barbilian) . A publicat poezie la Contemporanul, Revista noua, Viata literara, Cetatea literara s.a. A semnat articole critice la Ideea europeana, Vremea s.a. Destinul poetic, pornit dintr-un orgoliu de adolescent - un pariu cu Tudor Vianu - s-a implinit prin poeme unde parnasianismul si balcanismul se sublimeaza intr-un mod original: Dupa melci, 1921; ciclul Isarlak, volumul Joc secund, 1930, Premiul Academiei Romane, aflat sub semnul lui Mallarme si Paul Valery (teoria poeziei pure) .
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera B
Baricentru - enciclopedia universala
Baricentru: (Barus = greu) centru de greutate al unei figuri, al unei suprafete, al unui corp cu masa distribuita uniform.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera B
