Enciclopedia universala

articole cu litera D - pagina 6

Daniel Defoe - enciclopedia universala

Daniel Defoe:  Daniel Defoe (1659/1661 ? - 24 aprilie ?, 1731) a fost un jurnalist si scriitor englez. Este celebru prin romanul "Robinson Crusoe" (1719), o poveste despre un om naufragiat care a ramas singur pe o insula. Impreuna cu Samuel Richardson, Defoe este considerat fondatorul romanului englez. Primul mare romancier realist englez, Defoe este un observator minutios, preocupat de morala individuala si sociala. Defoe a inceput sa scrie literatura dupa ce a exercitat si alte profesiuni, mai intai ca om de afaceri si apoi ca ziarist. Tatal lui era un mic negustor londonez pe nume Foe (Defoe si-a adaugat acest prefix aristocratic la mijlocul vietii), care ar fi dorit ca fiul lui sa devina preot. Din cauza nonconformismului religios, Defoe nu a avut acces la o educatie universitara, astfel, a studiat la o scoala a disidentilor de la periferia Londrei. In 1684 s-a casatorit cu Mary Tuffley, fiica unui vanzator de vinuri, cu care a avut 2 baieti si 5 fete. A devenit comerciant in diverse domenii. Negustor, fabricant, contabil, ziarist, agent politic, de multe ori ruinat, falit, inchis, in acelasi timp a realizat si o productie literara bogata, o opera de poet si ziarist, de pamfletar si istoric, de economist si calator, de moralist si romancier. Comertul va continua sa-l fascineze pe tot parcursul vietii, oferindu-i in acelasi timp posibilitatea de a observa in amanunt viata si obiceiurile englezesti. Interesul lui se indreapta totusi catre domenii multiple si nu se poate limita numai la afaceri. In 1685 a luat parte la rebeliunea lui Monmouth impotriva lui Iacob al II-lea, dar ca urmare a unei gratieri, obtinuta probabil in schimbul unei mari sume de bani, a reusit sa scape de deportare si executie atunci cand a fost prins. In 1692, razboiul cu Franta a avut drept rezultat numeroase pierderi financiare, caci vasele de care erau legate interesele lui au fost capturate si Defoe a dat faliment. Pentru a-si putea plati creditorii, a infiintat o fabrica de caramizi si tigla care s-a dovedit a fi o afacere profitabila. La varsta de patruzeci si trei de ani Defoe a dat faliment a doua oara. In 1704, in timp ce isi desfasura activitatea in slujba guvernului, Defoe a colaborat la cea mai vestita publicatie a acestuia, "Review", care a continuat sa apara pana in 1713. Defoe a scris fara intrerupere articole de ziar pentru douazeci si sase de perioadice diferite, referindu-se la problemele curente si afaceri externe, controverse religioase si conflictul politic dintre partidele Tory si Whig. In anii 1690 Defoe si-a inceput cariera de scriitor iar in calitate de autor de pamflete va scrie "Englezul get-beget". Acest lung poem ridiculizeaza sentimentele antiolandeze in randul englezilor. In 1719, la varsta de cincizeci si noua de ani, in timp ce continua sa scrie articole de ziar, precum si pamflete pe probleme curente, Defoe a abordat un alt gen literar. A inceput cu "Robinson Crusoe", apoi a elaborat o serie de biografii fictive, memorii si autobiografii. Privit in ansamblu, "Robinson Crusoe" apare de asemenea ca un jurnal de calatorie, abundand in detalii de meteorologie, de geografie, de contabilitate, etc., o opera eminamente antifictiva: prin aceasta, Daniel Defoe detine un loc remarcabil in istoria universala a romanului.

Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera D

Dansul lui Saint-Guy - enciclopedia universala

Dansul lui Saint-Guy:  Miscari bruste ale fetei si ale membrelor inferioare, proprii coreei lui Sydenham. ^ Sydenham (coree a lui).

Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera D

Dante Alighieri - enciclopedia universala

Dante Alighieri:  Durante degli Alighieri (Dante Alighieri) (n. 29 mai 1265, Florenta - d. 14 septembrie 1321, Ravenna) a fost un poet si filozof italian, om politic florentin, cel mai mare scriitor european din Evul Mediu. Autor al "Divinei Comedii", capodopera a literaturii universale, Dante este primul mare poet de limba italiana, Sommo Poeta ("poet in cel mai inalt grad"). "Dante era de statura mijlocie, cu un umblet grav si linistit. Avea o fata lunga, nasul acvilin, ochii mari, pielea bruna, parul negru si des, totdeauna cu o cautatura melancolica si ganditoare" (Giovanni Boccaccio, Trattatello in laude di Dante). Viata lui Dante Alighieri este strans legata de evenimentele politice din Florenta. In acea perioada, Florenta era pe cale sa devina orasul cel mai important si puternic din Italia centrala. Incepand din 1250, un guvern comunal compus din burghezi si meseriasi inlatura suprematia nobilimii si, doi ani mai tarziu, se bat primii "fiorini" de aur, moneda forte a comertului european. Conflictul dintre "Guelfi", fideli autoritatii temporale a papei, si "Ghibellini", partizani ai primatului politic al imparatilor germani ai "Sfantului Imperiu Roman", se transforma intr-un razboi intre nobili si burghezie. La nasterea lui Dante, dupa indepartarea Guelfilor, Florenta se gasea in puterea Ghibellinilor. In 1266, Guelfii revin la putere si Ghibellinii sunt expulzati din oras. La randul lor, Guelfii se divid in doua fractiuni: "bianchi" (albii) - care incercau sa limiteze hegemonia papei - si "neri" (negrii). Dante Alighieri se naste la Florenta pe 14 mai 1265 intr-o familie din mica nobilime, tatal - Alighiero di Bellincione - se ocupa cu negustoria. Mama - Gabriella degli Abati - i-a murit in copilarie, iar tatal atunci cand Dante avea 17 ani. Cel mai semnificativ eveniment al tineretii, dupa cum singur spune in opera sa "La Vita Nuova", este intalnirea in 1274 cu Beatrice (nobila florentina Bice di Folco Portinari), pe care o vede in numai trei ocazii, fara sa fi avut oportunitatea de a-i vorbi vreodata. Indragostit de ea pana la adoratie, Beatrice devine simbolul angelic al gratiei divine, pe care o va canta exaltat in "La Vita Nuova" si mai tarziu in "Divina Commedia". Se cunoaste putin despre educatia primita, dar creatiile sale scot in evidenta o eruditie deosebita pentru timpurile sale. A fost profund impresionat de filozofia si retorica lui Brunetto Latini, care apare ca figura importanta in "Divina Comedie". In Florenta, audiaza prelegerile de filozofie si teologie la scolile franciscane (pe linga biserica Santa Croce) si dominicane (la biserica Santa Maria Novella), studiindu-i mai ales pe Aristotel si pe Toma d'Aquino . Se stie ca in 1285 Dante se afla in Bologna si este foarte probabil sa fi studiat la renumita Universitate din acest oras. La varsta de 20 de ani se casatoreste cu cu Gemma Di Manetto Donati, apartinand unei ramuri secundare a unei mari familii nobiliare, de la care va avea patru copii, Jacopo, Pietro, Giovanni si Antonia. In 1292, doi ani dupa moartea Beatricei in urma unor complicatii puerperale, Dante incepe sa scrie "La Vita Nuova". In acelasi timp, se angajeaza in viata politica turbulenta din acel timp, imaginand in persoana imparatului "Sfantului Imperiu Roman" mitul unei posibile unitati politice. Totusi, in 1293, in urma unui decret prin care nobilii erau exclusi de la orice activitate politica, Dante este constrans sa se dedice numai creatiei literare. Doi ani mai tarziu, acest decret este abolit, cu conditia ca persoana interesata sa faca parte dintr-o corporatie artizanala. Dante se inscrie in corporatia medicilor si farmacistilor, si in cea a bibliotecarilor, cu mentiunea de "poet". Se afiliaza fractiunii "Guelfilor albi", care se opuneau influentei papei Bonifaciu al VIII-lea Caetani. In 1295, este trimis in San Gimignano cu o misiune diplomatica iar in 1300 este ales ca magistrat, unul din cei sase "Priori" - supraveghetori ai puterii executive care alcatuia "Signoria". La indemnul lui Dante, liderii grupurilor antagoniste - "albii" si "negrii" - din randul Guelfilor, au fost exilati pentru a se mentine linistea in oras. In timp ce Dante se gasea la Roma, chemat de papa Bonifaciu VIII, fractiunea "negrilor" preia puterea politica in Florenta, lui Dante i se interzice prezenta in oras si este condamnat la o amenda drastica. Neavand suma necesara, este condamnat la moarte daca se va intoarce vreodata in Florenta. Convins ca a fost inselat, Dante va rezerva un loc special papei Bonifaciu VIII intr-unul din cercurile "Infernului" din "Divina Comedie". Cu anul 1304 incepe pentru Dante un lung exil, el nu se va mai intoarce niciodata la Florenta. Petrece cea mai mare parte a exilului la Verona, in anii 1307-1309 la Paris, iar mai tarziu la Ravenna. In 1310, sperantele politice ale lui Dante au fost trezite de sosirea in Italia a imparatului Henric al VII-lea de Luxemburg, in care vedea rezolvarea rivalitatilor dintre orasele italiene. Dar moartea brusca a lui Henric in 1313 la Siena intrerupe restaurarea puterii imperiale. In 1316, conducerea orasului Florenta il invita sa se intoarca din exil, dar conditiile umilitoare erau aceleasi ca pentru un infractor iertat. Dante respinge cu demnitate invitatia, spunand ca nu se va intoarce decat daca i se va restabili in intregime onoarea ("senza onore e dignita di Dante... a Firenze non entrero mai"). In 1319, Dante este invitat la Ravenna de catre Guido Novello da Polenta, conducatorul orasului. Doi ani mai tarziu, este trimis ca ambasador la Venetia. In timpul calatoriei de intoacere, sufera un atac de malarie si moare in noaptea de 23/24 septembrie 1321 la Ravenna, unde se gaseste si astazi mormantul sau, desi florentinii i-au pastrat un loc special in biserica Santa Croce. Dante este ultimul mare exponent al culturii medievale, care - in generatia urmatoare cu Petrarca si Boccaccio - va face trecerea spre umanismul renasterii. Impreuna cu Guido Cavalcanti, Lapo Gianni, Cino da Pistoia si Brunetto Latini devine principalul animator al noului stil literar, "Dolce Stil Novo". Spiritualitatea lui Dante este impregnata de misticismul caracteristic epocii istorice, dupa care providenta este determinanta pentru evenimentele din viata oamenilor, pe calea ce duce la mantuire. Prima opera importanta a lui Dante, "Vita Nuova" ("Viata noua"), a fost scrisa intre 1292 si 1293, la scurt timp dupa moartea Beatricei. Sensul titlului trebuie cautat in reinnoirea vitala a poetului dupa intalnirea cu fiinta iubita. Volumul contine 31 sonete si "canzoni" reunite prin intermediul a 42 de comentarii in proza. In aceasta opera este ilustrata marea iubire ideala a lui Dante pentru Beatrice, amintirea primei intalniri, previziunea mortii sale si propria sa relevatie spirituala sustinuta de intensitatea sentimentelor. Dante atribuie experientei afective o functie simbolica de cunoastere, in afara celei alegorice. "Vita Nuova" este una din cele mai valoroase realizari literare europene din punct de vedere al versificatiei. Opera "Le rime" este oculegere de versuri sunt reunite poezii din tinerete, o grupare de "rime pietrose" dedicate unei femei cu numele "Pietra", datorita lipsei sale de sensibilitate, in fine un ultim capitol cu poezii pe teme filozofice, in forma de dialoguri cu personaje alegorice, denumite "Justitia Divina", "Justitia Umana" si "Legea". Capodopera lui Dante, "Divina Commedia", alegorie in versuri de o precizie si forta dramatica deosebita, a fost inceputa probabil in 1306 si terminata cu putin timp inainte de a muri. Titlul initial dat de autor a fost "Comedia", adjectivul "divina", folosit de Boccaccio in lucrarea Trattatello in laude di Dante, apare pentru prima data intr-o editie din 1555. Impartita in trei sectiuni ("Inferno", "Purgatorio", "Paradiso"), in opera este descrisa o calatorie imaginara in cele trei compartimente ale lumii de dupa moarte, in care poetul se intalneste cu personaje mitologice, istorice sau comtemporane lui. Fiecare personaj este reprezentantul unei virtuti sau al unui viciu, situarea in una din cele trei lumi fiind simbolica, ca rasplata sau pedeapsa, adesea si dupa criterii subiective (poetul ii intalneste in Infern pe adversarii lui). Dante este calauzit prin Infern si Purgatoriu de catre poetul Virgiliu, simbol al intelepciunii. Beatrice - fiinta pe care a adorat-o - fiind instrumentul vointei divine il ajuta sa gaseasca drumul spre Paradis - acolo unde intelege ca iubirea misca sori si stele (l'amor che muove il sole e l'altre stelle). Fiecare sectiune cuprinde 33 de cantece, cu exceptia primei, care are un cantec in plus servind ca introducere. Poemul este scris in "tertete" (terza rima). Opera ofera o sinteza a opiniilor filozofice, stiintifice si politice ale artistului, interpretate literar, alegoric, moral si mistic. Dincolo de sensurile sale profunde, este dramatizarea teologiei crestine medievale. "Divina Commedia" este alegoria purificarii sufletului si dobandirii linistei interioare prin intelepciune si dragoste.

Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera D

Danubius - enciclopedia universala

Danubius:  Denumire de origine celtica a Dunarii. A fost preluata de geografii si istoricii romani, initial pentru cursul superior si mijlociu al fluviului; mai tarziu, s-a generalizat pentru intregul curs.

Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera D

« 3 4 5

6

7 8 9 »
«

»
Bijuteria de lux Papillon Construct