Tuberculina - enciclopedia universala
Tuberculina: Produs , concentrat la caldura, rezultat din filtrarea unei culturi de bacili tuberculosi (bacilii lui Koch), utilizat pentru cautarea patrunderii bacilului Koch in organism. Cercetarea sensibilitatii la tuberculina permite sa se stabileasca daca un subiect a fost deja in contact cu bacilul lui Koch, fie spontan (primo-infectie), fie dupa vaccinare cu BCG (o reactie pozitiva atestand in acest caz succesul vaccinarii). O reactie pozitiva se traduce printr-o reactie dermica specifica (induratie) Ia locul de aplicare sau de injectare a tuberculinei. Intradermoreactia lui Mantoux este metoda cea mai sensibila si cea mai utilizata, de asemenea, singura recunoscuta de Organizatia Mondiala a Sanatatii (ONS.). Ea consta intr-o injectie intradermica pe brat sau pe coapsa. Reactia este citita peste 72 orc. Atunci cand reactia este pozitiva, se dezvolta la punctul de injectare o papula centrala indurata si rosie; in caz de reactie negativa, injectia este facuta din nou cu un numar mai mare de unitati de tuberculina. Alte tehnici utilizate sunt: inelul cu puncte impregnate cu tuberculina, cutireactia - carc consta in efectuarea de scarificari cu tuberculina pe fata externa a bratului si timbrul-plasture impregnat cu o mica doza de tuberculina si aplicat pe piele, in regiunea subclaviculara, timp de 48 orc.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera T
Tuberculoza - enciclopedia universala
Tuberculoza: Boala infectioasa contagioasa provocata de o bacterie, Mycobacterium tuberculosis sau bacilul lui Koch. Se apreciaza ca, actualmente, exista in lume aproximativ 10 milioane de persoane atinse de tuberculoza - trei sferturi dintre acestea in tarile lumii a treia -, din care jumatate ar fi contagioase. Incepand de prin 1995, se constata o stagnare in tarile dezvoltate, daca nu chiar o recrudescenta a bolii, cauzata se pare de extinderea SIDA, dar si de pauperizarea unui segment crescand al populatiei. Omul este in acelasi timp rezervorul si agentul transmisiei bacilului. Doar un pacient la care s-a identificat prezenta bacililor, prin examenul direct al expectoratiilor, este contagios. El inceteaza sa mai fie contagios dupa a treia saptamana de tratament. Contaminarea se face prin intermediul picaturilor de saliva carc contin bacilul, propulsate atunci cand bolnavul vorbeste, stranuta sau tuseste. Boala mult mai rara, tuberculoza cu Mycobacterium africanum, care se observa mai ales pe continentul african, se transmite intr-un mod comparabil celui prin care se transmite tuberculoza clasica si da simptome similare. Primul contact cu bacilul declanseaza o afectiune numita primo-infectie tuberculoasa. In 90% dintre cazuri, primo-infectia se vindeca definitiv si spontan. In 5% dintre cazuri, bacilul se raspandeste pe cale sangvina si se afla la originea focarelor infectioase care pot ramane latente timp de mai multi ani apoi, in cazul unei imunodeficiente, trecatoare sau nu, putand sa se reactiveze. Astfel, imuno-deficienta cauzata de SIDA explica in parte cresterea recenta a cazurilor de tuberculoza. In alte cazuri, bacilul ramane localizat in plamani si in tesuturile invecinate (ganglioni); boala se poate traduce printr-o atingere pulmonara cu tuse, oboseala, febra si pierdere in greutate. Tuberculoza pulmonara obisnuita este consecutiva reactivarii focarului primo-infectiei pulmonare; ea se traduce printr-o alterare a starii generale (febra cu predominanta seara, oboseala, pierdere in greutate), transpiratii nocturne, o tuse mai mult sau mai putin umeda, expectoratii uneori sangvinolente (hemoptizii), o gafaiala la efort. Radiografia toracica pune in evidenta noduli (opacitati) si caverne (regiuni luminoase) in partile posterioara si superioara ale plamanului. Diseminarea sangvina a bacilului se afla la originea formelor poliviscerale ca pleurezia, pericardita tuberculoasa sau tuberculoza miliara. In cazul ideal, acesta se pune pe baza evidentierii bacilului. Sc examineaza expectoratiile (sau secretiile traheobronsice inghitite de bolnav, prelevate prin tubaj gastric facut a jeun, dimineata. In caz de atingere poliviscerala, se analizeaza lichidul peritoneal, al pericardului, urina, lichidul pleural sau cefalorahidian. Examenul direct la microscop nefiind intotdeauna pozitiv, trebuie ca prelevatul sa fie pus in mod sistematic in cultura; in acest ultim caz, rezultatele nu sunt cunoscute decat dupa un interval de saptamani. Atunci cand prelevatele obisnuite sunt negative, se pot realiza prelevari prin fibroscopie (cu ajutorul unui fibroscop, tub suplu dotat cu un sistem optic, introdus prin nas); uneori, se mai practica o biopsie (bronsica, osoasa, ganglionara, pleurala etc.) pentru a gasi bacilul sau semnele indirectc ale bolii (granulom, de exemplu). Uneori, toate prelevatele sunt negative, chiar dupa cultivare in medii de cultura, si se pune un diagnostic prezumptiv - nu unul cert - dupa simptome, dupa rezultatele testelor tuberculinice, dupa faptul daca persoana a fost sau nu in contact cu un subiect contagios si dupa aspectul fotografiilor. Medicul prescrie atunci tratamentul in pofida absentei dovezii categorice, riscul legat de cfectcle nedorite ale medicamentelor fiind mult mai mic decat cel antrenat de faptul de a lasa o tuberculoza sa evolueze. Daca semnele dispar sub tratament, diagnosticul este confirmat a posteriori. Tratamentul necesita asocierea a trei sau patru antibiotice antituberculoa. se luate o singura data dimineata pe nemancate, pe o durata care este in functie de fiecare caz, dar care oricum nu este mai scurta de sase luni. Atunci cand tratamentul este urmat in mod corect, se obtine o vindecare in aproape toate cazurile. Aceasta consta indeosebi in vaccinarea cu BCG, a carei eficacitate este partiala dar care permite reducerea frecventei formelor grave. Alte laturi ale preventiei sunt: tratamentul bolnavilor, izolarea lor timp de cel putin 3 saptamani atunci cand sunt contagiosi si depistarea subiectilor contaminati cu bacili din anturajul bolnavului.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera T
Tuberoza - enciclopedia universala
Tuberoza: Disparuta in prezent din mediul natural care i-a dat nastere, tuberoza (Polianthes tuberosa) este o planta perena din familia Agavaceae cunoscuta vechilor civilizatii ale lumii pentru proprietatile sale magice si curative. Tuberoza este consacrata in mitologia si cultura indiana fiind folosita in diferite ritualuri traditionale, precum este de pilda nunta. Numele sau stiintific releva culoarea pura a florilor si totodata face aluzie la sistemul interesant de radacini pe care il detine. In afara de numele standard oferit de botanisti relativ recent planta a fost cunoscuta pe alte meridiane si ca "regina noptii" sau ca "pafum de noapte". Originara de pe meleagurile insorite ale Mexicului, tuberoza nu a intampinat dificultati in a se adapta noilor conditii din Europa in masura in care i-au fost respectate putinele cerinte. In conditiile oferite de climatul tarii nostre florile se pot dezvolta in afara locuintei din primavara pana toamna tarziu. Parfumul lor este mai putin intens pe parcursul zilei si se intensifica odata cu sosirea noptii. Spre deosebire de alte plante care isi pierd parfumul odata ce le-a fost taiata tulpina, tuberozele continua sa imbie simturile cu aceeasi intensitate mult timp dupa ce au fost asezate in glastra. Din acest motiv este una dintre cele mai apreciate si utilizate flori in decoratiunile florale ale sezonului pe care il traversam. Cand sunt plantate afara tuberozele au nevoie de o pozitie care sa le ofere lumina si caldura pentru cat mai mult timp de-a lungul zilei si de un sol bine drenat, imbogatit in prealabil cu substante nutritive(compost). In principiu bulbii trebuie plantati la o adancime de 8-10 cm si la 15-20 cm unul de celalalt urmand a fi udati din abundenta pana la aparitia primilor muguri. In zonele cu ierni aspre bulbii vor fi plantati in containere si tinuti intr-o camera luminoasa si bine incalzita. Uleiurile esentiale extrase din tuberoza sunt considerate benefice pentru organismul uman dovedindu-se capabile sa induca pacea si sa stimuleze creativitatea. Industria parfumurilor a profitat de mirosul suav al florilor dand nastere unora dintre cele mai fine si apreciate produse.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera T
