Transferina - enciclopedia universala
Transferina: Proteina prezenta in serul sangvin, sintetizata de catre ficat, al carei rol fiziologic esential este transportul fierului necesar sintetizarii hemoglobinei incepand de la celulele intestinale pana la maduva osoasa. Concentratia in transferina a serului sangvin este cuprinsa in mod normal, la adult, intre 2 si 4 grame pe litru. Aceasta valoare scade in caz de hemocromatoza (boala metabolica ce apare in urma unei acumulari de fier in tesuturi), de carenta in proteine, de inflamatie si de insuficienta renala. Valoarea creste in caz de carenta in fier sau de marire a necesitatilor in fier (sarcina).
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera T
Transfuzie sangvina - enciclopedia universala
Transfuzie sangvina: Injectare, in circulatia sangvina a unui subiect, a unuia dintre constituentii sangelui sau Totalitate a activitatilor, competentelor si tehnicilor medicale si biologice care permit transfuzia sangvina in sensul definit anterior. Transfuzia sangvina, in mare, cuprinde donarea de sange, prelucrarea acestuia, conservarea sa si reinjectarea sa. Din cauza riscurilor de transmisie virala (desi acestea sunt limitate), frecventa transfuziilor sangvine s-a diminuat. Donarea de sange este reglementata: in numeroase tari ca Franta, Belgia, Elvetia si Canada, ea este benevola, anonima si gratuita, limitata la 3, 4 sau 5 ori pe an, pentru donatorii de la 18 ani pana la, respectiv, 55, 60 si 65 ani, in functie de tara. Cantitatea de sange prelevata este functie de greutatea corporala a donatorului. De asemenea, este posibil sa nu se recolteze decat plasma (plasmafereza) sau plachete (citafereza). In acest caz, sangele prelevat este centrifugat pe masura efectuarii prelevarii, ceea ce face posibila redarea hematiilor in circulatia sangvina a donatorului. Donatorii de sange, chiar cei care o fac in mod regulat, sunt supusi, la fiecare donare, unor examene medicale si biologice care au drept scop atat protejarea donatorului, cat si cea a primitorului, Unele boli, unele tratamente, unele circumstante deosebite (calatorii in locuri cu risc de infectie parazitara sau virala) constituie, in fapt, o contraindicatie pentru donarea de sange. Examenele permit sa se determine grupul sangvin si sa se depisteze diferitele sorturi de hepatite (B, C, "non-B / nonC"), precum si sifilisul, prezenta HIV (agentul SIDA) si HTLV (virusul responsabil de limfoame sau de boli neurologice). Plecand de la sangele donat, sunt obtinute diferite produse. Concentratul globular provine dintr-o donare de sange total; el este obtinut prin simpla centrifugare. Practic, el nu contine decat globule rosii, amestecate cu o cantitate mica de plasma. Concentratul globular este utilizat in tratamentul anemiilor provocate de o hemoragie chirurgie, traumatism) sau de o insuficienta medulara (aplazie, talasemie, insuficienta renala etc.). Plachetele provin fie dintr-o donare de sange total (plachete zise "standard"), fie dintr-o donare tip citafereza. Ele sunt utilizate la pacientii care au lipsa de plachete, de cele mai multe ori din cauza unei insuficiente medulare, mai rar ca urmare a hemoragiilor foarte abundente. Plasma provine fie dintr-o donare de sange total, fie dintr-o plasmafereza. Ea este utilizata in tratamentul hemoragiilor mari sau in anumite deficite in factori ai coagularii. Ea poate suferi o purificare industriala (prin incalzire, prin tratare cu solvent-detergent), avand drept scop conservarea anumitor proteine (factori antihemofilici, imunoglobuline, fibrinogen etc.) si eliminarea eventualelor virusuri. Protectia primitorului este intarita prin determinarea grupului sau sangvin (efectuata de 2 ori pe doua prelevate diferite), cautarea agluti-ninelor neregulate (anticorpi specifici) si un ultim control al grupului sangvin, la patul pacientului, atat al sangelui de transfuzat, cat si al sangelui pacientului. Injectarea este, in general, facuta in vena bratului. In pofida acestor masuri de securitate, aplicate cu cea mai mare vigilenta, unele accidente sunt inevitabile. Este vorba, in principal, de imunizarea primitorului fata de anumite antigene ale sangelui transfuzat, care se traduce printr-o febra si prin frisoane; ineficacitatea transfuziei la primitorii de plachete; aparitia de aglutinine neregulate care fac transfuziile ulterioare mai dificile. Riscul de transmisie virala (hepatita, SIDA) este foarte mic. Pentru hepatita C, el este evaluat de 1 la 6 000 donatori, pentru hepatita B, 1 la 200 000, pentru SIDA 1 la 500 000 si pentru HTLV este de 1 la 200 000 donatori. Totusi, atunci cand este posibil, este preferata recurgerea la autotransfuzie: primitorul este propriul sau donator, sangele fiindu-i prelevat cu cateva zile inaintea unei interventii care necesita o transfuzie.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera T
