Vitamina D - enciclopedia universala
Vitamina D: Vitamina liposolubila necesara absorbtiei intestinale de calciu si fixarii sale in oase, precum si reabsorbtiei fosforului de catre rinichi, care joaca un rol esential si in alte fenomene biologice ca diferentierea celulara si imunitatea. Aporturile nutritionale recomandate sunt de 10 la 15 micrograme pe zi pentru copil, de 10 micrograme pentru adult, de 15 micrograme in timpul sarcinii si alaptarii, si de 12 micrograme pentru subiectul varstnic. Vitamina D prezenta in organism are o origine dubla: endogena, prin transformarea in piele a colesterolului sub influenta radiatiilor ultraviolete (vitamina D3)si exogena prin alimentatie (vitamina D2 din vegetale si vitamina D3 din produsele animale). Alimentele cele mai bogate in vitamina D sunt ficatul pestelui slab (ulei din ficat de morun), pestele gras, galbenusul de ou, ficatul, laptele integral si produsele lactate nedegresate (unt, in special). Aceasta vitamina este foarte sensibila la caldura, la lumina, la oxigen si la mediile acide. Carenta in vitamina D antreneaza o decalcifiere osoasa care provoaca un rahitism la copil si, la adult, o osteomalacie, ce se traduce prin deformatii osoase si este insotita de tulburari biologice (cresterea nivelurilor sangvine de parathormon, de fosfataze alcaline, scaderea nivelului sangvin de fosfor, nivelul sangvin al calciului fiind normal sau scazut). In tarile industrializate, multumita administrarii medicamentoase sistematice de vitamina D sugarilor, rahitismul a devenit o boala exceptionala ca aparitie. In situatii particulare se poate observa o carenta la adult: persoane in varsta, alcoolice sau care sufera de o malabsorbtie digestiva cronica, de o insuficienta renala cronica sau de o insuficienta hepatica, de o hipotiroidie sau, inca, in caz de interactiune medicamentoasa (luarea de anumite anticonvulsivante barbiturice, hidantoine) sau antituberculoase rifampicina. Carentele in vitamina D se trateaza prin administrare medicamentoasa (pe cale orala) a acestei vitamine. Administrarea de doze excesive de vitamina D poate provoca o intoxicatie: dureri de cap, lipsa de apetit, varsaturi, tulburari osteoarticulare (dureri, crampe), hidroelectrolitice (hipercalcemie, hipercalciurie) si renale (deshidratare, indeosebi), calcificare a organelor (rinichi, inima, plamani, vase sangvine); in plus, la femeia gravida, o hipervitaminoza D risca sa antreneze malformatii fetale.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera V
Vitamina E - enciclopedia universala
Vitamina E: Vitamina liposolubila indispensabila unei bune stabilizari a membranelor celulare, mentinerii activitatii unor enzime, agregarii placheteor sangvine si protectiei globulelor rosii impotriva substantelor oxidante (radicali liberi, de exemplu). S-ar parea si ca vitamina E incetineste imbatranirea celulelor; in sfarsit lucrari din ce in ce mai numeroase sugereaza ca aceasta vitamina joaca si un rol protector impotriva bolilor coronariene. Termenul de vitamina E grupeaza, in fapt, 4 substante denumite tocoferoli: alfa-tocoferolul (cel mai activ), beta-toco-ferolul si gamma-tocoferolul (care au o activitate vitaminica mai redusa), si delta-tocoferolul (practic inactiv). Aporturile nutritionale recomandate sunt de la 3 la 10 miligrame pe zi pentru copil si de aproximativ 12 miligrame pentru adolescent si adult. Sursele alimentare cele mai importante de vitamina E sunt vegetalele (uleiuri si margarine vegetale bogate in acizi grasi polinesaturati, fructe uscate oleaginoase - alune -, germeni de cereale, legume verzi), dar si sursele animale (ficat, galbenus de ou, unt). Aceasta vitamina este relativ stabila la caldura, la lumina si in mediu acid, dar foarte sensibila la oxidare in mediu alcalin. In tarile industrializate, carenta in vitamina E este rara si survine in contexte deosebite: copil prematur, subiect afectat de o malabsorbtie digestiva cronica (boala lui Crohn, ablatia ileonului a 3-a parte a intestinului subtirel sau de o boala genetica (abetalipoproteinemie tulburare a metabolismului lipidelor), mucoviscidioza). Ea se traduce prin tulburari hematologice (anemie), neurologice (atingere a sistemului nervos central), neuromusculare (miopatie) si oftalmice (alterarea retinei), si se trateaza prin administrarea medicamentoasa de vitamina E Riscul de hipervitaminoza este foarte slab, aceasta vitamina devenind toxica doar la doze foarte ridicate (de 100 de ori mai mari decat aportul zilnic recomandat). Totusi, este nerecomandabil sa se administreze doze mari subiectilor care urmeaza un tratament cu vitamina K
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera V
Vitamina K - enciclopedia universala
Vitamina K: Vitamina liposolubila care joaca un rol in coagulare si in alte fenomene biologice ca metabolismul proteinelor si fixarea calciului. Exista doua forme naturale de vitamina K: filochinona sau fitomenadionul (vitamina Kl) si menachinonele (vitamina K2). Aporturile nutritionale recomandate sunt in jur de 10-30 micrograme pe zi pentru copil, intre 35 si 45 micrograme pentru adolescent si adult, de 55 micrograme pentru femeia care alapteaza. Vitamina K provine partial din alimente: legume verzi (varza, spanac, salata), varza murata. Ea este stabila la caldura, dar sensibila la lumina, la oxigen si la mediile alcaline. Carenta in vitamina K a devenit exceptionala la nou-nascut multumita administrarii sistematice a acestei vitamine la nastere. Totusi, subzista un risc la copiii prematuri sau hraniti exclusiv la san, si in caz de proasta absorbtie intestinala provocata de o boala digestiva cronica (boala celiaca, diaree, boala a lui Crohn, ablatie a ileonului a 3-a parte a intestinului subtirel), de nutritie prin perfuzii nesuplimentate sau de interactiuni medicamentoase (luarea de antivitamine K, de cefalosporine, de anticonvulsivante, de aspirina, de fier, de vitamine A si E) sau, inca, in cazul anumitor boli genetice. O carenta in vitamina K se traduce prin hemoragii care pot antrena o anemie si se trateaza prin administrarea medicamentoasa a acestei vitamine. Riscul de hipervitaminoza este mic, vitamina K nedevenind toxica decat la doze ridicate (de 50 ori mai mari decat aportul zilnic recomandat). Reactiile alergice sunt exceptionale.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera V
Vitamina PP - enciclopedia universala
Vitamina PP: Vitamina hidrosolubila implicata in reactiile de oxidoreducere ale celulei. Vitamina PP, denumita in Franta si vitamina B3, corespunde la doi compusi: acidul nicotinic si nicotinamida. Aporturile nutritionale recomandate de vitamina PP sunt de 6 pana la 14 miligrame pe zi pentru copil, de 15 pana la 18 miligrame in cursul sarcinii sau alaptarii. Principalele surse alimentare de vitamina PP sunt: carnea (ficatul si rinichii), pestele, ouale, drojdia de bere, cerealele si ciupercile. Organismul poate sa o si fabrice pornind de la un acid aminat, triptofanul. Vitamina PP este stabila la lumina, la caldura si rezistenta la oxidare. Carenta in vitamina PP, descrisa sub termenul de pelagra, e. ste rara si rezulta fie din aporturi alimentare insuficiente, fie din interactiuni medicamentoase (unele antituberculoase si antiparkinsoniene). In tarile industrializate, ea afecteaza indeosebi subiectii varstnici, alcoolici sau supusi unei hraniri parenterale (prin perfuzii) nesuplimentate cu vitamina PP Ea se traduce printr-o oboseala, o pierdere a apetitului, apoi prin tulburari cutanate, digestive, psihice si hematologice si se trateaza prin administrarea medicamentoasa de vitamina PP. Luarea de doze mari de acid nicotinic permite reducerea eficace a nivelului sangvin de colesterol; totusi, ea este in general prost suportata. Trebuie deci luate precautii, mai ales in caz de insuficienta renala. Luarea de doze mari de acid nicotinic e. ste categoric contraindicata in caz de ulccr gastroduodenal sau de diabet.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera V
