Anemie feripriva - enciclopedia universala
Anemie feripriva: Diminuare a nivelului de hemoglobina in sange consecutiva lipsei de fier din organism. Anemia feripriva este cea mai frecventa dintre anemii. Lipsa de fier are rasunet mai ales asupra sintezei globulelor rosii. Ele sunt foarte numeroase si variaza eu varsta si cu sexul. La sugar, cauza cea mai frecventa este insuficienta aportului alimentar bogat in fier. La femeia insarcinata, carenta de fier este frecventa, mai ales cand sarcinile sunt apropiate una de alta, deoarece fatul utilizeaza fierul mamei sale pentru a-si fabrica propriile globule rosii. Totusi, cea mai frecventa carenta in fier se gaseste la femeile care au ciclu menstrual. De fapt, necesitatile in fier ale femeilor (de 2 pana la 3 miligrame pe zi) sunt perfect acoperite printr-o alimentatie normala; orice crestere a pierderilor, oricat de mica ar fi, duce la o insuficienta a fierului. Abundenta fluxului menstrual (cu sau fara cauza organica) poate fi deci raspunzatoare de o carenta in fier. in toate celelalte imprejurari, cauza cea mai frecventa este o sangerare digestiva, foarte adesea latenta, care justifica explorarea completa a tubului digestiv. Malabsorbtia fierului, foarte rara, intra in general in cadrul unei malabsorbtii generale (boala celiaca).
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera A
Anemone japoneze - enciclopedia universala
Anemone japoneze: Genul Anemone cuprinde circa 120,000 de specii de flori si face parte din familia Ranunculaceae. Reprezentantele acestuia sunt plante erbacee, perene, destul de variate fizionomic, unele asemanandu-se cu macul iar altele cu margareta. Anemonele japoneze au forma unui disc cu diametrul de 5 cm si sunt ultimele care infloresc dintre rudele sale, din luna august pana in octombrie. Tot ele au si tulpinile cele mai inalte (60 cm-1,5 m), motiv pentru care sunt folosite adesea in amenajarea peisagera. Termenul "japoneze" este la prima vedere inselator, intrucat A. hupehensis provine - dupa cum indica numirea stiintifica – din provincia chineza Hupeh. Aceste flori au fost crescute si s-au consacrat multe secole prin intermediul gradinilor japoneze, de aici confuzia. In Europa, specia a fost introdusa in 1844 de Robert Fortune dupa ce, se povesteste, ar fi fost remarcata intamplator intr-un cimitir din Shanghai. Anemonele japoneze se simt confortabil in semiumbra, desi pot tolera si razele directe ale soarelui atunci cand au destula umezeala. Necesita un sol fertile, bine irigat, dar care sa nu favorizeze stagnarea indelungata a apei. Pentru inmultire nu se scoate planta ci se taie doar o parte din marginea tufei. Cu toata splendoarea lor, florile au totusi o caracteristica (ar fi prea mult spus "neajuns") la care trebuie sa fim consecventi: plantele au tendinta sa se extinda si sa acapareze cu rapiditate spatiile libere din jur, uneori chiar in detrimentul speciilor cu care convietuiesc. Ca orice planta, anemona japoneza are si ea dusmanii sai. Cele mai intalnite boli sunt fainarea si patarea frunzelor. In primul caz, pentru combatere se aplica prin pulverizare substante pe baza de sulf, iar in al doilea, substante fungicice. Dintre daunatori pot actiona omizile, melcii, unii gandaci si purici.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera A
Anemonele japoneze - enciclopedia universala
Anemonele japoneze: Aceasta planta este ideala pentru gradinarii care vor sa-si practice pasiunea fara prea mult tam-tam. Anemonele japoneze sunt ultimele care infloresc, din august pana prin octombrie, au tulpini inalte de pana la 1,5 m si flori asemanatoare cu margaretele. Sunt frecvent folosite in amenajarea peisagera sau chiar la mascarea unor fatade, datorita inaltimii ei.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera A
Anestezic - enciclopedia universala
Anestezic: Medicament care antreneaza diminuarea sau chiar suprimarea sensibilitatii generale sau locale, intrerupand conductia nervoasa. Anestezicele generale. Cu actiune rapida, ele provoaca o narcoza (somn profund). Sunt utilizate in anesteziile generale in cursul interventiilor chirurgicale. Ele se administreaza fie pe cale intravenoasa, fie pe cale respiratorie. Anestezice pe cale intravenoasa. Cele mai intrebuintate sunt barbituricele. Administrarea lor este indicata in timpul inductiei (inceputul anesteziei), apoi repetata din 30 in 30 de minute. Dar aceste anestczice pot antrena tulburari respiratorii (oprirea respiratiei, spasmul bronhiilor sau al laringelui) sau cardiace. Anestezice pe cale respiratorie. Produsele volatile anestezice sunt amestecate cu aer sau cu oxigen. Ele sunt administrate cu ajutorul unei masti sau prin intubare. Principalele riscuri sunt o hipoxie (insuficienta oxigenului in organism) in cazul protoxidului de azot si o hepatita in cazul altor produse. In cazul anestezicelor locales e disting anestezice de suprafata si anestezice injectabile. Anestezice de suprafata - lidocaina se aplica local (sub forma de gel, prin pulverizare etc.) pe piele si pe mucoase, atunci cand sunt necesare examene sau ingrijiri dureroase, ca cele dentare, de exemplu. Anestezice injectabile - lidocaina, de asemenea, procaina si bupivacaina sunt injectate local, adesea pe cale subcutana.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera A
