Boala lui Monge - enciclopedia universala
Boala lui Monge: Boala caractcrizata printr-un cxces de globule rosii atunci cand are loc o sedere indelungata la altitudine. Boala lui Monge se manifesta printr-o oboseala, dureri de cap si o coloratie rosie-violacee a pielii in cursul unui efort. Bolnavul se vindeca spontan o data cu intoarcerea sa la joasa altitudine.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera B
Boala lui Osgood-Schlatter - enciclopedia universala
Boala lui Osgood-Schlatter: Inflamatie a apofizei tibiale anterioare (protuberanta situata chiar sub genunchi, palpabila sub piele, pe care se insera tendonul rotulian), survenind in timpul cresterii. Boala lui Osgood-Schlatter face parte dintre apofizitele de crestere. Afectiunea debuteaza intre 10 si 15 ani prin dureri locale exacerbate la mers si la alergat. Tratamentul consta in luarea de antiinflamatoare si in incetarea activitatii care sc afla la originea durerii (alergat, de exemplu) timp de mai multe luni, uneori un an. Daca, cu toate acestea, durerile inca persista, se poate recurge la o imobilizare gipsata, timp de o luna sau doua. Vindecarea se face fara sechele.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera B
Boala lui Parkinson - enciclopedia universala
Boala lui Parkinson: Boala neurologica cronica ce se caracterizeaza prin tremuratura, redoare si lentoare a miscarilor. Boala lui Parkinson e. ste de origine necunoscuta. Se invoca o anume predispozitie ereditara care n-ar juca totusi decat un rol minor, si, de curand, factori legati de mediul rural (influenta toxicelor ca pesticidele, de exemplu). In schimb, mecanismul bolii este cunoscut: este vorba de o degenerescenta care afecteaza celulele nervoase ale unui nucleu cenusiu central (substanta cenusie situata in interioml encefalului) numit locus niger; aceasta antreneaza o insuficienta a secretiei de dopamina, un neurotransmitator. Boala incepe spre varsta de 55 de ani, uneori imediat dupa un stres (interventie chirurgicala, soc afectiv), mai des fara motiv si de o maniera deosebit de treptata si insidioasa. Primul semn este adesea o micro-grafie (scrierea cu litere foarte mici). Atunci cand boala este instalata, ea se traduce printr-un sindrom extrapiramidal. sindromul parkinsonian, care asociaza 3 tipuri de semne: o tremuratura atunci cand bolnavul este in repaus; o akinezie (rarirea si incetinirea miscarilor); o hipertonie plastica (cresterea tonusului muscular). De la un subiect la altul, poate domina unul sau altul dintre aceste semne. De asemenea, se constata o exagerare a reflexelor si o disartrie (tulburare a vorbirii), care da vocii un ton monocord. Fata este intepenita, inexpresiva (amimie), contrastand cu privirea care ramane prezenta si vie. Acesta este stabilit exclusiv dupa semnele clinice. Tratamentul este mai ales medicamentos si consta, in principal, din administrarea de levodopa (sau L-dopa), substanta care, o data absorbita, se transforma in dopamina si este eficace indeosebi in formele in care predomina lentoarea miscarilor si redoarea musculara. Un fenomen denumit on-off apare adesea dupa cativa ani (la 4 pacienti din 5 dupa l() ani): reaparitia brusca a tulburarilor cu trecerea - in anumite momente - de la un blocaj motor complet la un deblocaj cu miscari anormale (compulsie de mers rapid, secuse musculare). Alte medicamente antiparkinsoniene sunt agonistele dopaminergice (actionand ca dopamina), ca bromeriptina si piribedilul, si anticolinergicele. Tratamentele nemedicamentoase intervin si ele. Kineziterapia este fundamentala impotriva akineziei si rigiditatii. Chirurgia cu stereotaxie (reperarea radiologica in trei dimensiuni a structurilor nervoase) este rezervata anumitor forme de tremuraturi rebele la orice fel de medicamente. Grefa de celule provenite de la glandele suprarenale fetale, prelevate de la un fat avortat, este inca de domeniul experimentului. Tratamentul a transformat prognosticul bolii lui Parkinson. Prognosticul bolii ii permite, in general, pacientului sa-si pastreze activitatile si sa-i fie asigurata o durata de viata normala.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera B
Boala lui Pompe - enciclopedia universala
Boala lui Pompe: Afectiune ereditara cu transmitere autosomica recesiva, apartinand grupului glicogenozelor, caracterizata printr-un deficit in alfa-1-glucozidaza, una dintre enzimele metabolismului glicogenului. Boala Pompe se transmite exclusiv prin cromozomii autosomi (nesexuali) in mod recesiv (gena purtatoare trebuind sa fie primita si de la tata si de la mama pentru ca boala sa se poata dezvolta). Aceasta afectiune se traduce printr-o slabiciune generalizata si crestere a ficatului (hepatomegalie); acestor simptome li se asociaza in general, la copil, o insuficienta cardiaca si, la adult, o insuficienta respiratorie. Prognosticul bolii este deosebit de sever, dar, atunci cand boala s-a manifestat deja intr-o familie, apeland la sfatul genetic, se poate evalua riscul pentru copiii ce s-ar putea naste. Ea poate fi decelata inainte de nasterea copiilor prin dozarea enzimei responsabile in prelevatul fetal.
Enciclopedia universala: Definitii din categoria articole cu litera B
